Fraza de azi // Irina Nechit

irina nechit

Primisem vești de la țară, aflasem că cineva se înecase în Prut, altcineva scosese de prin dulapuri hainele soției și le dădu foc, au rămas în sat rude bolnave pe care nu are cine să le îngrijească, în casele părăsite se înmulțesc câinii, murise o femeie bătută de soț și o puseră în sicriu cu capul pe o parte să nu i se vadă partea zdrobită a craniului, veștile îmi înnegriseră chipul, dar asta e o metaforă, de fapt, arătam ca o persoană obișnuită, nu mă deosebeam de oamenii pe care troleibuzul îi ducea spre Botanica, încă nu ajunsesem în zona unde mirosul de la stația de epurare se contopește cu cel de la abatorul prevăzut cu instalații-cuptoare pentru arderea a tone de oase, în troleibuz apăruse un loc liber și-l ocupasem îndată, privind prin geam luminile orașului nocturn, am simțit o rumoare și mi-am întors privirile dându-mi seama că în dreapta mea se așezase o fată cu părul vâlvoi, câlțos, plin de praf, cu fața mânjită, cu pomeții parcă văcsuiţi, fruntea și bărbia îi erau tuciurii, pe mâini avea urme de noroi, pantalonii luceau de parcă nu-i spălase de ani buni, fata nu răspândea însă duhoare, ci parfum, o boare de vanilie venea dinspre ea, albul sclipitor al danturii i se vedea în timp ce schimba câte-o vorbă cu colegii, vopsiți și ei pe fețe, pe brațe, pe haine, veneau cu toții de la Festivalul Culorilor, din Piața Marii Adunări Naționale, unde organizatorii împrăștiaseră trei tone de pudră multicoloră, tinerii s-au veselit probabil pe cinste, dar călătoreau liniștiți, oarecum amorțiți, nimeni nu zâmbea, păreau solemni, resemnați, fata spunându-mi cu o voce blândă că biletele au costat „de la 200 de lei în sus”, că li s-au dat pudre de cele mai aprinse culori, numai că amestecul final e întunecat, verzuliu și, cel mai adesea, negru.

The following two tabs change content below.
Irina Nechit

Irina Nechit