Fraza de azi // Irina Nechit

irina nechitFiecare din băncile micului scuar dintre bulevardele Dacia, Decebal și Cuza-Vodă gemea de gunoaie, obișnuiam să merg cu ochii în pământ pentru a nu vedea pet-urile, paharele, sticlele, farfuriile și furculițele de plastic, ambalajele, pungile, cojile de harbuz, ciocălăii mucezi, cioturile de mere și alte urme ale chișinăuenilor care își fac consumația în aer liber, ocolind localurile unde ar fi dat bani mai mulți pentru mâncare și băutură mai puțină, deșeurile se adunau grămezi lângă bănci, dar oamenii continuau să stea de vorbă, să fumeze, să mănânce și să bea aici, sub copaci, evitam scuarul și totuși, marți, a trebuit să-l traversez, uneori accepți un traseu infect, dar direct, îmi luasem viteză ca să parcurg cât mai rapid sectorul transformat în gunoiște, însă ochii au înregistrat instantaneu schimbarea și m-am poticnit, bine că nu m-am dus de-a dura, se întâmplase ceva nemaipomenit, răsăriră coșuri de gunoi, pe jos rămăseseră numai chiștoacele și cojile de floarea-soarelui, celelalte mizerii dispărură, fuseseră măturate, evacuate, iar altele, noi, încă nu se iviră ori zăceau în pubelele abia instalate, măi, să fie! măi, să fie!, ne-am pricopsit cu pubele, aproape că acceptasem un Chișinău în care o pubelă e o raritate, acum, de Ziua Independenței, ni le-au adus și le-au pus lângă bănci, sunt prizărite, înguste, neîncăpătoare, instabile, se hâţână ca niște căsuțe pe picioruşe de găină, dar există, funcționează, ne bucură, ne-au creat dispoziție de sărbătoare, nu mai am nicio îndoială, o pubelă e un cadou ideal de Ziua Independenței.

The following two tabs change content below.
Irina Nechit

Irina Nechit