Fraza de azi // Irina Nechit

irina nechitE atât de aproape și atât de departe Marea Neagră, de mii de ani se bat pentru ea imperii, state, corpuri diplomatice, hoarde, flote, armate, ne-am zbătut și noi să ajungem vara asta s-o vedem și să intrăm în apele ei, măcar pentru câteva zile, am mers spre fostele țărmuri basarabene, atrași de prețurile mici de pe plajele unei țări aflate în război, litoralul ucrainean dintre Zatoka și Lebediovka ne este mai accesibil sub aspect financiar, dar nu putem rămâne surzi și la chemările unui trecut ce ne permite și azi să ne simțim acasă pe malul Mării Negre, am găsit locuri de cazare ieftine în satul Kurortnoe care pe vremea României Mari se numea Budachi, pe aici mai circulă sintagme precum „brânză basarabeană” și „vinuri de Basarabia”, îndată după sosire ne-a primit marea în străvezimile ei, ne-a legănat și ne-a dezmierdat, ne-a arătat sub mătasea apei scoici ca niște oglinjoare în care se reflecta soarele, cochilii mișcătoare, populate de răcușori cu clești gâdilitori, meduze somnolente, bancuri de pești ce ne lunecau pe la glezne, dar seara s-a înnorat și a doua zi a burnițat, a plouat, s-a stârnit furtuna, la mijloc de august, locul solar unde ne aflam s-a transformat într-un capăt de lume, negru-gri, puțini oameni ieșeau din case, și mai puțini porneau spre mare, să-i vadă furia de pe malul înalt, prăpăstios, am stat în bătaia vântului, la jumătate de pas de dunga unde nu calcă nimeni, poate doar pescărușii, mă uitam în jos cum se zbuciumă apele plumburii, nu era țipenie pe plajă și totuși, din pâclă au apărut un bărbat, o femeie și-un copil, tatăl familiei se clătina, soția și puștiul îl țineau de mâini, dar omul s-a smuls din strânsoare și s-a aruncat în mare, numai că apa la mal nu e adâncă, bărbatul a aterizat pe burtă, apoi s-a ridicat, și-a scos șorturile, nu purta nimic sub șorturi, a prins a striga de bucurie, s-a scufundat o dată, de mai multe ori, burta enormă scoțându-l la suprafață, ca un balon, a chiuit, s-a zbenguit prin valurile reci care nu mai reușeau să-l acopere cu totul, apoi a ieșit pe nisipul ud și din nou s-a dus să facă tumbe prin spumă, prin apa vuitoare, degeaba îl chema soția, degeaba plângea copilul, neînfricatul înotător se lua la harță cu valurile până în clipa când femeia a scos de nu știu unde o sticlă mare și a vărsat-o în mare, a golit-o definitiv, doar atunci a ieșit soțul, și-a lipit șorturile de partea din față a corpului și s-au dus tustrei mai departe în drumul lor, pe marginea mării, ocolind scheletul navei turcești „Kardak”, naufragiată la Kurortnoe în 2009, priveam în jos cum valurile se sparg de epava ruginită, îmi clănțăneau dinții de frig, încercam să absorb în adâncul ochilor culorile fosforescente, când de-odată m-am trezit lângă sferele albastru-acvamarin ale unor spini înfloriți, mai târziu am aflat că se numesc Echinops ruthenicus, sunt din familia Asteraceae, fiecare glob ghimpos conține 200 de flori minuscule, am cules un buchet pentru a-l duce la Chișinău, el e amintirea mea cea mai vie despre mare și e singurul buchet pe care l-am cules pe timp de furtună.

The following two tabs change content below.
Irina Nechit

Irina Nechit

Irina Nechit

Ultimele articole de Irina Nechit (vezi toate)