Fraza de azi // Irina Nechit

irina nechit

Haideți să vedem ce dimensiuni poate atinge disperarea într-un sat moldovenesc obișnuit, pitoresc, firește, aflat între o pădure de foioase și o pădurice de liliac, în lunca Prutului, pe drumul Cantemir–Leova, e vorba de Vâlcele, un sat verde, cam pustiu, în care nu există școală, biserică, ci doar o casă de cultură veche, jerpelită, aproape inactivă, și o grădiniță cu numai 15-16 copii, pe liste figurează circa 400 de cetățeni, în realitate au rămas bătrânii și câteva familii tinere, una dintre acestea, a lui Radu și a Tatianei Oistric, a locuit la început prin case părăsite sau ai căror stăpâni plecaseră la munci în străinătate, dar în anul 2016 a murit de cancer mama lui Radu, care bolise mulți ani la rând, și tatăl, Ștefan Oistric, un om trecut de 70 de ani, surd, bolnav, și el, de cancer, și-a chemat fiul, nora și pe cei trei nepoței, Ștefănel, Valeriu și Oleg, de șase, patru și un anișor, să traiască în casa lui, de-atunci certurile s-au ținut lanț, însă vă rog să vă imaginați cum și-au dus zilele 6 persoane într-o casă mică, ridicată în secolul trecut, cu o tindă și două camere, plus o anexă lipită de peretele din deal, bătrânul având nevoie de îngrijiri, iar unul dintre copii suferind de inimă – era invalid de gradul I, – cum a trăit familia Oistric din salariul de 1500 de lei al lui Radu (33 de ani) și din suma de 2000 de lei primită ca ajutor social pentru cei trei minori (născuți în 2010, 2012 și 2015), e-adevărat că mai aveau capre, un cal, parcă nu mureau de foame, dar viața le devenea, pe zi ce trece, tot mai greu de suportat, mai ales că băiatul de șase anișori, Ștefănel, avea probleme cu inima, nu creștea, și bani de medicamente, tratamente, haine, cărți și jucării nu erau, și n-aveau rude peste hotare care să-i susțină măcar un pic, femeia prima a cedat (oare a întrebat-o cineva cum a dus cele trei sarcini, cum a supraviețuit toxicozelor și depresiilor postnatale?), Tatiana a clacat, eu cred că s-a smintit, părăsindu-și familia, a fugit pe 27 iunie, nu contează unde, cu cine, la cine, a fugit, și-a lepădat copiii, îndată după plecarea ei unul din micuți s-a îmbolnăvit de pneumonie și Radu a stat cu fiul două săptămâni la spital, după care a intervenit primarul comunei Toceni, din care face parte satul Vâlcele, i-a aranjat pe cei trei copii la grădinița din Vâlcele, băieții au frecventat-o timp de o săptămână, iar în noaptea de vineri, 15, spre sâmbătă, 16 iulie, tatăl i-a înjunghiat unul câte unul, în somn, ca pe niște iezi, le-a tăiat gâturile și a încercat să se sinucidă, mama fugară a ajuns la Cantemir sâmbătă, și-a luat copiii de la morgă, înveliți în celofan, i-a dus la Vâlcele unde au fost spălați și puși toți trei într-un sicriu, apoi îngropați într-o singură groapă, un preot adus de la Leova a ținut o slujbă, înmormântarea a avut loc sâmbătă, 16 iulie, pe la ora 18.00, au venit vreo cincizeci de consăteni, masă de pomenire nu a fost, eu nu cred că Radu și-a omorât fiii din gelozie, așa cum afirmă poliția și se vehiculează în presă, eu cred că el și-a pierdut mințile și i-a ucis din Disperare.

The following two tabs change content below.
Irina Nechit

Irina Nechit