Fraza de azi // Irina Nechit

irina nechitO tânără doamnă vorbea în franceză, microbuzul huruia, bârâia și ne hurduca în stil chișinăuean, totuși, auzeam limpede că tânăra franțuzoaică din spatele meu îi zicea cuiva la mobil: „je ne peux plus, ils sont très froids, très fermès, leur vie est très dure, c’est pire ici, en Moldavie” („nu mai pot, ei sunt foarte reci, foarte închiși, au o viață dură, e îngrozitor aici, în Moldova”), ei bine, Mesdames et Messieurs, noi ne-am deprins cu alte calificative – „calzi”, „deschiși”, „ospitalieri”, „blânzi”, „prietenoși” etc. –, dar dumneavoastră considerați că oameni mai reci și mai închiși greu găsești în această parte a lumii, poate că aveți dreptate sau poate nu aveți, e de discutat, în orice caz, Mesdames et Messieurs, nouă nu ne pasă în ce condiții lucrează angajații Ambasadei Franței la Chișinău, nici Ministerul Afacerilor Externe și Integrării Europene al RM, nici Ministerul Dezvoltării Regionale şi Construcţiilor, nici Președinția, nici Prim-ministrul, nici Primăria, nici Poliția autohtonă, nici Procuratura, nici societatea civilă, nimeni nu a reușit să împiedice o firmă clandestină să ridice un complex rezidențial – o construcție neautorizată! – în spatele Ambasadei franceze, noile blocuri cu apartamente Premium au strivit-o pur și simplu, acum sediul Ambasadei pare un șoricel galben care tremură în fața unui dinozaur cenușiu, asta e, c’est la vie!, căutați-vă, Mesdames et Messieurs, alt sediu, pentru că la noi e normal anormalul, dinozaurii businessului basarabean înghit șoriceii, aici totul e permis, că nu trăim în Orașul Luminilor (La Ville-Lumière), iar celor care construiesc blocuri de lux nu le este rușine că „parlesc” la fel ca Guliță, fiul Chiriței, dimpotrivă, se mândresc că nu prea o rup în franceză și-i tot dau înainte cu furculision, fripturision și mai ales cu învârtision, învârtision, învârtision, acesta e cuvântul cel mai relevant în Orașul-Beznă (La Ville-Ténèbres).