Fraza de azi // Irina Nechit

irina nechitUnii dintre migranții basarabeni pot rivaliza cu Ulise, de la un astfel de Ulise a venit un comentariu savuros la articolul meu „De ce-ați plecat în Canada?” publicat în numărul trecut al JURNALULUI de Chișinău, acest Odiseu enigmatic se recomandă drept Gabriel și-mi explică mai limpede decât orice sociolog, psihosociolog sau politolog cum își caută un basarabean explorator, călător neînfricat, un loc de trai pe măsura ambițiilor sale, pentru început Gabriel a „ancorat” temporar în diferite țări ca să simtă pe pielea lui ce-i oferă statul respectiv, Italia nu l-a încântat fiindcă în Italia e „un haos un pic mai civilizat decât în Moldova, dar haos”, Danemarca i-a părut „prea rece și respingătoare”, Portugalia era „încă la începutul visului european”, într-un final, Gabriel a decis să meargă în Canada, „la mama nordului”, pentru el țara siropului de arțar a fost „o provocare”, acolo, deși nu cunoștea limba franceză, și-a propus să supraviețuiască și să se legalizeze, fapt care i-a reușit de minune, Odiseul nostru a găsit ceea ce-și dorea cel mai mult – STABILITATE (cuvânt scris de el, nu de mine, cu majuscule) – și, în plus, are trei cetățenii, canadiană, românească și moldovenească, evident, și copiii lui sunt cetățeni canadieni și pot alege încă o cetățenie – moldovenească sau românească, precum li-i voia, ce să mai zic?, îl respect pe curiosul, dârzul, descuiatul Gabriel care, după 15 ani de viață în Canada, are curajul de a declara cu franchețe: „Să spun că sunt patriot al țării unde m-am născut nu cred că ar fi corect”.

The following two tabs change content below.