Fraza de azi // Irina Nechit

irina nechitTot amânam ziua când voi merge în păduricea de tineri arțari, vârfurile se legănau între nori, crengile se împleteau în arcade, tulpinile păreau coloane trainice ale unui templu aerian, verde-siniliu, așa arăta păduricea cu doi ani în urmă, dar acum, au spulberat-o noctambulii vânători de lemn ieftin, au măcelărit-o drujbele, între doi copaci rămași în viață vezi patru cioturi, unele foarte proaspete, cu seva prelingându-se în pământ, păduricea s-a rărit, sună a pustiu, i-aș blestema pe cei care au tăiat arțarii tineri, dar nu pot decât să le doresc ca primăvara asta să nu se poată odihni nopțile, să închidă ochii și să nu poată adormi, să audă clar prin întuneric un „of-f-f-f”, un „oh-h-h-h”, un „va-a-a-ai”, un „oh-h-h-h”, suspinele copacilor tăiați să le intre în urechi, în guri, în cranii, parchetul să geamă, să se tânguie, mobilele să scoată țipete de durere, copacii morți să pătrundă prin ferestre, să le biciuie fețele cu frunze tăioase, ramurile negre să le sfârtece visele, iar dimineața, nedormiți, braconierii să-și târască picioarele spre drujbele bine ascuțite și să vadă pe tăișul lor sânge roșu, sânge fierbinte, sânge de ființă sacrificată în zadar.

The following two tabs change content below.