Fraza de azi

În lagărul de la Bolşoi Never, îngrădit cu sârmă ghimpată, erau peste 30 mii de basarabeni, dormeau în barăci de lemn, se înveleau cu țoale, fără niciun fel de aşternut, de mâncare li se dădea apă clocotită, o bucăţică de zahăr şi câte o supă, un pic de macaroane, orez, uneori terci de ovăz, peste o vreme i-au dus pe râul Amur, în satul Norsk, cu case de lemn, cu o staţie meteorologică şi un abator, aici au trăit Andrei cu mama şi alte opt familii, băiatul a lucrat la tăiatul pădurii, a cărat trunchiuri de copaci seculari cu buldozerul, a defrişat sectoare mari de taiga, despre cei 16 ani petrecuți în Siberia Andrei Apostol nu a avut voie să vorbească, s-a temut de kgb-iști, abia spre sfârșitul vieții mi-a povestit cum i-au ridicat, în noaptea spre 6 iulie 1949, pe el și pe mama (tatăl fusese ucis de enkavediști în 1940, fiindcă avea o moară în satul Nimereuca, județul Soroca), cum le-au ars toate cărțile, toate documentele și fotografiile familiei, am scris despre Andrei Apostol un articol, mai demult, azi țin să pomenesc de el pentru că a plecat dintre cei vii, s-a stins încă un martor al deportărilor staliniste, o victimă, un supraviețuitor, parcă îi aud vocea gâtuită de lacrimi, o voce care îmi zicea: ”Cel mai rău pe lume e să nu fii liber. Te simţi ca în cuşcă. Mergi pe cărare şi te gândeşti că mâine tot pe aici o să mergi. Te culci, te scoli, dar mâine tot cărarea asta ai s-o faci… Eşti legat, închis, asta nu-ţi iese din suflet niciodată”.

The following two tabs change content below.
Irina Nechit

Irina Nechit

Irina Nechit

Ultimele articole de Irina Nechit (vezi toate)