Fraza de azi

Mi-am amintit, ceea ce decupam din capacul cutiei de pantofi sau din coperta unei cărți vechi era un fel de triunghi obtuzunghic, deși trebuia să pară isoscel, foarfeca avea toane, se răsucea în mâna mea de copil, tăietura ieșind cam strâmbă, nu aveam însă ambiții de meșteriță, așa că ungeam cartonul cu clei fără a folosi pensulă, doar înclinând sticluța și scăpând băltoace cleioase pe țol, apoi lipeam vată pe triunghiul de carton, uneori prea multă vată, de parcă mă pornisem să fac o perniță, floace albe se înșirau împrejur, se agățau de haine, îmi gâdilau nările, nu voiau să se desprindă de palmele cleioase, urma însă o mică tortură – băgam jucării de brad în ziare și le spărgeam, jucăriile pe atunci erau din sticlă, cioburile străluceau, le mărunțeam și le presăram peste vata mânjită cu clei, trebuia să scutur cât mai multe cioburi peste viitoarea coroană, ca ea să arate mai bogată, inevitabil jucăriile măcinate țâșneau din ziare, așchii sclipitoare se înfigeau în buricele fragede ale degetelor, cioburile colorate îmi lăsau crestături pe piele, îmi vedeam propriul sânge, purpuriu, pâlpâitor, înfricoșat, sânge de copil, îmi sugeam degetele rănite fără să știu că ceea ce încercam să confecționez nu era o coroană, ci un cocoșnic, au trecut ani și ani până mi-am dat seama că podoaba pe care și-o meștereau de Anul Nou fetițele din satul meu de pe Prut, în perioada brejnevistă, nu era coroniță, ci cocoșnic.

The following two tabs change content below.
Irina Nechit

Irina Nechit