Fraza de azi

irina nechit

În ultimii trei ani am văzut trei oameni citind cărți în parcurile chișinăuene, primul, un adolescent supraponderal, ocupase o bancă în spatele unei estrade prăbușite, îmburuienite și, profitând de liniștea acelui loc părăsit, devora un volum de Turgheniev, un ditamai cărțoi cu file gălbui, gata să se desprindă din cotor, al doilea cititor era de fapt o cititoare, palidă, cu ten aproape străveziu, îmbodolită, cu priviri sperioase, abia ieșise din iarnă și se încălzea la soare, aplecată deasupra unei cărticele al cărei titlu n-am mai apucat să-l deslușesc, și, în fine, vara asta, am mai descoperit un pasionat de lectură în aer liber, evenimentul s-a întâmplat în iulie, nimic nu prevestea apariția tânărului cititor într-o amiază toridă, când frunzele din copaci nu se clinteau, furnicile se târau alene pe trunchiuri, iar din pământul uscat păreau că țâșnesc dâre de fum, zăpușeala atinsese punctul culminant și iată că vine pe alee un fel de Apollo de Basarabia, licean, probabil, că nu arăta a student, se apropie cu pas plutitor de o bancă distrusă, stricată, ignoră aspectul ei jalnic, nu-i pasă că stinghiile din mijloc lipsesc, se instalează pe fragmentele de scânduri rămase și scoate din geantă o carte, nouă, lucioasă, tipărită la Polirom, se apucă de citit, așezat așa, incomod, cu fundul în gol, citește calm, întoarce foaia, apoi scoate din buzunar o… pipă, sau lulea, nu știu cum să-i zic, aprinde tutunul, îl răscolește cu un bețișor, trage din lulea, mai citește căteva rânduri, mai tipărește tutunul, pufăie, citește, pufăie, citește, cu ochii albaștri pe aceeași foaie, parcă ar reciti de câteva ori un alineat, pe cer nu era nici un nor, iar băiatul a mai citit un minut, a pus cartea cu fața în jos și a înmărmurit așa, printre norișori de fum.

The following two tabs change content below.
Irina Nechit

Irina Nechit