Fraza de azi

10032010_irina_nechit_280_190Tocmai terminase borșul și coborî de la etajul șapte să ia o gură de aer, la cei peste optzeci de ani ai săi încă mai gătește, chiar și pe vreme de caniculă, a stat lângă aragazul aprins și cratița clocotindă câteva ore, la urmă a pus pătrunjelul, și-a luat cârja și a venit să se odihnească sub copaci, s-a așezat cuminte lângă noi amintindu-și cum în 1977 soțul ei, militar, a primit apartament în acest bloc, după ce slujise în unitatea militară de la Florești și petrecuseră cinci ani în Germania unde cumpăraseră dormitorul, mobila din bucătărie au luat-o de-aici, din Chișinău, ea a frecat parchetul, tot ea a făcut reparații, singură, fiindcă soțul până azi refuză categoric orice muncă femeiască, pe data de 31 decembrie 1982 ea făcuse răcituri și împletea sarmale, când a venit un ofițer și i-a anunțat că fiul lor, Slava, a fost adus în sicriu de zinc din Afganistan, murise mai demult, dar l-au adus acasă de Anul Nou, bradul era la balcon, încă nu-l împodobiseră, sicriul de zinc a fost pus în unul de lemn, învelit în pânză roșie, Slava abia împlinise douăzeci și trei de ani, l-au înmormântat la Cimitirul Armenesc, de-atunci ea s-a îmbolnăvit de diabet, are cataractă, o doare spatele, însă are noroc de fiică, o mai ajută la gospodărie, nepotul Slava e la Moscova, a învățat un an la facultatea de consturcție a avioanelor, dar i s-a spus că nu are voie să mai rămână la institut fiindcă e din Moldova, să nu le divulge moldovenilor secrete din aviație și cosmonautică, așa că băiatul – fiul fiicei, a trecut la altă facultate și lucrează acum la o firmă uriașă care produce sute de mărfuri, de la chipsuri, la mâncare pentru câini, bătrâna îl așteaptă să vină în vacanță, să mai stea de vorbă cu bunelul ursuz care stă în apartament cât îi ziua de mare, tolănit pe divan, și așteaptă să fie servit, nici un ceai nu-și face singur și acum precis că o așteaptă pe ea să revină sus, la etajul șapte, ca să-i toarne borș în farfurie.

The following two tabs change content below.