Fraza de azi

10032010_irina_nechit_280_190Mergeam pe bulevardul Dacia, știam că din clipă în clipă va începe evenimentul cosmic și totuși m-au trecut fiorii când din globul strălucitor al lunii parcă a mușcat cineva, un cerc negru se târa peste discul argintiu, îl strivea încetul cu încetul până s-a suprapus triumfător peste el, vedeam cu ochiul liber cum a fost acoperită luna de umbra rotundă a pământului, mi-am rotit ochii și mi-a părut scandalos că nimeni nu-și îndreaptă capul spre cer, de obicei nu-i abordez pe oameni în stradă, dar de data asta i-am luat cu asalt pe trecători: uitați-vă, scuzați-mă că vă deranjez, dar priviți acolo, sus, eclipsa totală de lună, și tinerii, bătrânii, doamnele și domnii, fetele și băieţii, copiii și mamele și tații își răsuceau capetele, aruncau o privire spre luna neagră și pe loc li se ridicau sprâncenele și apăreau zâmbete sincere, spontane, fețele se luminau și-mi ziceau: „mulțumesc!”, „spasibo!”, „mulțumim frumos!”, nu mi s-a mai întâmplat să mi se spună de atâtea ori „mulțumesc!”.

Irina Nechit