Fotografia este un moment, deseori important, din viaţa unui om

Vasile Godorogea a devenit un fotograf cunoscut în multe şcoli şi grădiniţe din raioanele Teleneşti şi Criuleni, după

Vasile Godorogea, un cititor fidel al JURNALULUI de Chişinău

Vasile Godorogea, un cititor fidel al JURNALULUI de Chişinău

patru decenii de muncă în domeniul agriculturii. De pasiunea pentru arta fotografică s-a molipsit în adolescenţă, după ce a realizat prima fotografie (1953) cu un aparat „fotokor”, şi realizată la lampa de gaz. Nu a putut să uite plăcerea şi bucuria de a da viaţă unei fotografii. A fotografiat şi cu aparate „Moskva 2”, „Liubitel’”, „Zorki”. Ultimul aparat cumpărat a fost un „Pentax” pe care-l utilizează din ce în ce mai rar, „pentru că au trecut anii mei”, se dă bătut bărbatul la cei 77 de ani ai săi.

Duminică, 3 noiembrie 2013, când lumea din toate localităţile republicii era în Piaţa Marii Adunări Naţionale, Vasile Godorogea din Măgdăceşti, Criuleni, citea ziare şi era supărat pe faptul că, atunci când voia să privească la televizor ce se întâmplă în centrul capitalei, nu avea lumină. Când a mai fost ca la noi, la Măgdăceşti, să nu fie curent electric?”, se întrebă retoric  nea Vasile.

Din vorbă în vorbă, aflu că Vasile Godorogea, de baştină din satul Gribova, raionul Drochia, după absolvirea studiilor la Universitatea Agrară de Stat din RM, Facultatea Viticultură, Pomicultură şi Legumicultură (1968), a lucrat în câteva localităţi, ca mai apoi să ajungă să muncească în calitate de agronom în gospodăria din satul Măgdăceşti, unde şi-a format familia şi s-a stabilit cu traiul.

„Ştiinţa nu stă pe loc”

„Era prin anii 1973-1974. Satul era mic, cu câteva căsuţe împrăştiate, nu ca acum, cu sute de gospodării care mai de care”, îşi laudă bărbatul satul, pe care-l consideră o localitate aranjată. Aflu de la el că nu trece o zi să nu aibă o ocupaţie prin grădină şi gospodărie. Atunci când se odihneşte, nea Vasile răsfoieşte ziarele şi revistele din domeniul agriculturii pe care le primeşte regulat. „Ştiinţa nu stă pe loc. Ce-am învăţat a rămas în urmă şi nu poţi să te bazezi pe ceea ce ai învăţat cu 40 de ani în urmă”, spune bărbatul care se informează mereu despre inovaţiile în domeniul agriculturii. „Pe lângă casă, în seră, cresc legume pentru familie, dar şi pentru vânzare. Că nu pot trăi doar din pensie”, spune fostul agronom.

Deşi spune că agricultura şi fotografia nu au nimic în comun, el le-a îmbinat de-a lungul anilor. În timp ce la serviciu activa în calitate de agronom, acasă, la petreceri, cu ocazie sau fără ocazie, se ocupa de fotografie. Dragostea faţă de arta fotografică o are de la un frate de-al său mai mare, care a avut primul aparat foto din sat marca „Fotokor”.

Şase decenii de fotografie

„Îţi puneai un şal pe cap şi „ţic!”, fotografiai. Erau minunate primele poze alb-negru şi oamenii din ele, la fel, în comparaţie cu cele de azi”, îşi aminteşte bărbatul primele încercări în domeniul fotografiei, făcute prin anul 1953. Avea vreo 16 ani atunci. Fotografiile le realiza cu ajutorul lămpii de gaz, pentru că nu era curent electric. Din ziua când a făcut prima fotografie au trecut şase decenii. Arta fotografiei a cunoscut-o şi perfecţionat-o singur pe parcursul anilor, evoluând cu ajutorul aparatelor foto apărute şi perfecţionate în timp. „La fotografia alb-negru nu aveam mult de retuşat. Apariţia celor color îmi dădea multe bătăi de cap, dar până am prins firul”, se destăinuie fostul agronom.

Prin 1996, îndată ce a atins vârsta de pensionare, chiar a doua zi, Vasile Godorogea a fost obligat să scrie cerere de plecare la pensie. „Ţi-ajunge cât ai lucrat! Du-te şi te odihneşte!”, aşa mi-a spus şeful. Plin de puteri, bărbatul şi-a spus că nu se va pierde. Aşa a început să se ocupe mai mult de fotografie.

Poveţe de la un fotograf

„Am pus mâna pe aparatul foto şi am mers prin toate şcolile, grădiniţele din localităţile raionului Teleneşti. Făceam viniete şi albume pentru grupele şi clasele absolvente. Fotografiile erau alb-negru. Acasă developam totul într-un laborator bine aranjat de mine. Uneori dădeam fotografiile unei pictoriţe la Chişinău care retuşa frumos fotografiile. Intervenea la unele zgârieturi, trăsături ale feţei, ochi”, îşi aminteşte el. Secretul unei bune fotografii este cunoaşterea aparatului foto şi a locului unde poate prinde viaţă o fotografie: lumină, umbră, soare, blitz. „Dacă nu cunoşti aceste elemente, nu te poţi considera fotograf. Nu am studii de fotografie, dar am mai învăţat de la un fotograf din Chişinău, care mi-a explicat mai multe din domeniul acesta. Fotografia înveşniceşte un moment, deseori important, din viaţa unui om.”

Cu trecerea anilor, când au apărut pozele color, Vasile Godorogea a încheiat un contract cu salonul de fotografie „Romantica” din Chişinău, care îi prelua pozele, le retuşa, le finaliza şi realiza albume şi viniete. „Eu doar fotografiam. Am început a trăi mai bine decât în anii când eram agronom”, se laudă bărbatul.

Fotografii de epocă

„Fotografiile de acum un deceniu faţă de celea de pe timpuri sunt foarte diferite. Şi oamenii sunt mai liberi, relaxaţi când îi fotografiezi şi fotografului îi este mai uşor”, spune fotograful. De un an de zile nu mai merge prin şcoli să facă fotografii. „Acum tehnica digitală şi posibilitatea majorităţii copiilor de a avea un aparat foto l-a făcut pe nea Vasile să se lase de fotografiat. Nici eu nu mai pot. Anii. Tehnica performantă apărută…”, spune cu regret în voce pensionarul. S-a cam lăsat de meserie, deşi are acasă două aparate de fotografiat. „Să facă băiatul şi fiica poze cu el, căci sunt mai tineri”, conchide bărbatul. Împreună cu soţia sa, profesoară de biologie la Liceul Teoretic din Măgdăceşti, Agnesa Godorogea, au doi copii – Natalia, de formaţie medic, şi Vitalie, care e economist.

Victoria Popa

The following two tabs change content below.
Sergiu Niculiţă

Sergiu Niculiţă

Sergiu Niculiţă

Ultimele articole de Sergiu Niculiţă (vezi toate)