Reportaj // Coloana albastră

Constantin Botnari şi tizul său, Ţuţu, se fac remarcaţi printre oamenii care se încolonează pentru a porni în marşul organizat de partid, salutând colegii lor din raioane

Fotografii: Nadejda Roşcovanu

Partidul Democrat a sărbătorit anul acesta oficial Ziua Europei, dar şi Ziua Victoriei. Cu această ocazie, mii de oameni au fost transportaţi la sărbătoare, la un marş prin capitală şi un concert în Piaţa Marii Adunări Naţionale. Sărbătoarea naţională a semănat mai degrabă cu o paradă a pretinsei forţe democrate.

Circulaţia pe străzile Gh. Asachi şi Hânceşti din Chişinău este blocată de zeci de autocare şi microbuze din care coboară oameni de diferite vârste, unii cu buchete de flori. Ghidaţi de către organizatori spre intersecţia celor două străzi, se ţin în grupuri ca să nu se piardă de vecinii din satul sau oraşul din care au venit. La un moment dat, încep să se îmbulzească cu toţii ca să obţină un chipiu şi un tricou cu însemnele PDM, pe care membrii acestei formaţiuni le împart din portbagajele maşinilor lor, dar nu fiecare are noroc.

Răspunsuri învăţate în drum spre Chişinău

Din transporturi, coboară foarte mulţi tineri, studenţi şi elevi de prin sate. Câteva eleve care poartă pe cap chipiuri cu însemnele partidului spun că au venit să comemoreze Ziua Victoriei, împreună cu mai mulţi consăteni din s. Bălăureşti, r. Nisporeni, organizaţi de către primarul localităţii, Ion Carp.

„Am venit pentru că am dorit să venim, ca să fim cu toată lumea şi cred că nu este nicio problemă, avem cu toţii bunici şi rude peste hotare”, intervine consiliera raională Sofia Curnic, originară din Paşcani, Hânceşti, atunci când îl întreb pe un băiat de 15 ani ce l-a adus aici şi el nu ştie ce să-mi răspundă.

Marina Câţu din Horodca, Ialoveni, spune că a venit să sărbătorească Ziua Victoriei, dar şi Ziua Europei. „Ştiu că pe 9 mai a fost semnat actul de pace. Şi noi dorim o ţară cât mai prosperă care să meargă spre Europa, de aceea suntem aici”, afirmă fata înconjurată de mai multe prietene din sat.

Mai târziu, descopăr că răspunsurile la întrebările mele sunt exact lecţiile pe care le-au învăţat manifestanţii pe drum spre Chişinău. Călătorii au primit în transport o foaie cu o listă de eventuale întrebări (puse de jurnalişti) şi răspunsuri de la membrii partidelor PDM.

„Doloi Plahotniuc!”

Politicieni democraţi „celebri”, Constantin Botnari şi tizul său, Ţuţu, se fac remarcaţi printre oamenii care se încolonează pentru a porni în marşul organizat de partid, salutând colegii lor din raioane. În curtea Ministerului Sănătăţii, cu porţile larg deschise, se strânge lume „de-a casei”, care aşteaptă să pornească în pas cu cortegiul. Peste mulţime flutură în bătaia vântului un val de drapele albastre, cele cu steluţe galbene sunt eclipsate de cele cu trandafiri roşii din cauza numărului lor. În fruntea coloanei, care începe pe la poarta din mijloc a Complexului Memorial „Eternitate”, spuma partidului, deputaţi şi miniştri ocupă rândurile din faţă. Este prezent şi preşedintele Parlamentului RM, Andrian Candu. Printre toţi aceşti fruntaşi democraţi se află, tot în faţă, şi foşti liberal-democraţi, Nicolae Juravschi, Nae-Simion Pleşca, Iurie Chiorescu, dar şi foşti comunişti, Violeta Ivanov, Vladimir Vitiuc etc.

Marşul porneşte după două ore de când au început să se adune manifestanţii, lumea pare deja obosită. Pe de o parte şi alta a drumului, un cordon de poliţişti şi bodyguarzi delimitează hotarul dintre mulţimea care poartă panglica „Sf. Gheorghe”, adunată pe margine de trotuar lângă monumentul celor cinci puşti şi mulţimea din marşul democraţilor. Cei cu panglici bicolore în piept şi-au scos telefoanele şi filmează coloana albastră ce trece pe alături fără ca oamenii să se oprească să depună florile la monumentul sacralizat de primii. Pe alocuri, câte o voce lipsită de curaj răsună înfundat: „Doloi Plahotniuc!”. Ochii câtorva bodyguarzi, cu mâinile încordate pe arma de sub cămaşă, lângă brâu, încearcă să identifice pericolul. Îşi pierd interesul, fie că vocile fricoase trădează lipsa acestuia, fie că subiectul expus eventualului risc nu este încă prezent. Oricum, agitaţia mascată a bodyguarzilor cu umbrele în mâini trădează că cel pentru care sunt ei astăzi atâţia îşi va face în curând apariţia.

În perimetrul „Zero”, doar presa partidului

Capul democraţilor, Vlad Plahotniuc, apare printre colegii săi în fruntea coloanei când manifestanţii ajung pe bulevardul Ştefan cel Mare şi Sfânt. Pe muzica fanfarei, se îndreaptă cu toţii în Piaţa Marii Adunări Naţionale, acolo unde vor marca cele două sărbători, asistând la un concert susţinut de formaţia „Ozon”, în frunte cu Dan Bălan, fiul şefului Serviciului de Informaţie şi Securitate a RM.

Şi prezenţa acestuia explică probabil măsurile de siguranţă în exces. Garduri de fier, zeci de bodyguarzi, poliţişti, îngrădesc accesul în perimetrul „Zero” (cum îi spune paza), chiar şi jurnaliştilor. Încercarea mea de a merge în urma unor jurnalişti spre scenă, pe trotuarul din faţa Casei Guvernului, se soldează cu eşec. Unul dintre bodyguarzi îmi strânge puternic cu pumnii lui de fier braţele şi începe să urle că îl lovesc şi că acolo au acces doar jurnaliştii care sunt pe listă. Nu am văzut niciodată atâta securitate în jurul unui eveniment organizat de 9 mai şi liste cu jurnalişti acreditaţi în prealabil.

Încerc să intru din nou în această zonă interzisă prin altă parte, acolo unde văd câteva jurnaliste de la Publika ce chicotesc. Nici aici nu sunt lăsată de paza care cedează nervos insistenţei mele şi îmi spune disperat că „eu îndeplinesc ordinele!”. Mă cuprinde indignarea, nu de refuzul pazei, ci când aud cum una dintre aceste jurnaliste îl îndeamnă pe bărbat să nu mă lase dincolo. Renunţ, dar găsesc un loc potrivit ca să fac nişte fotografii, obiectivul îmi permite să surprind la distanţă, acolo unde Plahotniuc, înconjurat de ai săi, îşi pune un chipiu alb pe cap. Colegii săi îl înconjoară şi îl copleşesc cu zâmbete linguşitoare, iar el se ascunde parcă după corpurile lor. Unu, doi, trei… zece, apăs pe „trăgaciul” aparatului foto şi surprind pioşenia democraţilor zâmbăreţi şi privirea agilă a şefului lor. Prin urmare, pentru un killer ar fi fost de nenumărate ori o ţintă uşoară oricâtă pază ar fi avut în jurul său. Mă surprinde acest gând, urmărindu-l cum scrutează iute orice mişcare din jurul său.

Mulţimea se împrăştie din piaţă, puţini dintre cei veniţi rămân să vadă concertul de Ziua Europei. Florile pentru Ziua Victoriei, pe care le-au adus cu ei din sate, le aruncă pe rând în coşurile de gunoi. Lângă stela din faţa Guvernului, o fetiţă de 13 ani cu două lalele galbene în mână plânge că s-a pierdut de consăteni. În parcul catedralei, manifestanţii obosiţi au prins locuri pe scaune. Unii şi-au permis să-şi cumpere îngheţată, bere, mulţi însă privesc flămânzi şi săraci în gol.

Pe scenă urcă şeful partidului, Vlad Plahotniuc, supravegheat de zeci de agenţi de pază, şi începe să le vorbească oamenilor extenuaţi ceva despre un „stat capturat”, despre un viitor prosper şi despre Europa, puţini însă îl mai ascultă. Nu mai fâlfâie drapele albastre peste mulţime, plictisiţi, oamenii se îndreaptă spre tancurile ruseşti, care ocupă jumătate din piaţă.

The following two tabs change content below.