FNT 2016, o „demonstrație de forță” a teatrului românesc

central_fuhrer-maia-morgenstern

Foto: Maia Morgenstern în spectacolul „La ordin, Führer!” de B. Schwaiger, regie Mihai Măniuțiu, Teatrul „Aureliu Manea”, Turda

FNT-ul ne prezintă diversitatea, vertijurile, căutările, neliniștea creativă a teatrului românesc, capacitatea lui de a reacționa imediat la fenomene sociale actuale. Ediția curentă, a 26-a, organizată de UNITER în colaborare cu ARCUB, TNB, ICR, a inclus 40 de spectacole și numeroase lansări de carte, conferințe, discuții, expoziții, proiecții, masterclass-uri, momente aniversare, audiții on air, plus o licitație în cadrul campaniei ”Artiștii pentru artiști”.

Desfășurat între 21 și 30 octombrie 2016, cu participarea unor legende ale scenei, dar și a tinerilor artiști, a debutanților, studenților, a profesioniștilor din teatre de stat și a trupelor independente, Festivalul Național de Teatru din București (director artistic și selecționer – Marina Constantinescu, director executiv – Aura Corbeanu) a fost ca o ”demonstrație de forță” a teatrului românesc.

„Vreau să văd tot”, i-a spus reporterului Jurnalului FNT actrița Mariana Mihuț care, împreună cu soțul, Victor Rebengiuc, au colindat teatrele bucureștene în răstimpul FNT-ului, urmărind cu maximă atenție piesele din program. După mine, cei doi mari actori merită un premiu pentru cei mai receptivi, spectaculoși spectatori, dar trebuie să menționez că ei au jucat și pe scenă, Mariana Mihuț în ”Cutia Pandorei” de Thuroczy Katalin (regie, Felix Alexa) și Victor Rebengiuc în ”Marmură” după Joseph Brodsky (regie, Yuri Kordonsky).

Lupta pentru un loc în sală

Potrivit lui George Banu, Festivalul Național de Teatru oferă ”un fel de schiță geologică a teatrului românesc, în sensul în care vezi reunite mai multe generații”, celebrului critic de teatru și eseist, profesor de studii teatrale la Sorbonne Nouvelle, Paris, îi pare interesant, de asemenea, că ”FNT rămâne un festival național, cu câteva accente străine binevenite”.

Considerând importantă întâlnirea cu publicul bucureștean, tânăra regizoare Gianina Cărbunariu a mărturisit: ”vreau să văd spectacole din provincie”, ea semnând și regia unei producții reprezentative din festival, ”Oameni obişnuiţi”, a Teatrului Naţional ”Radu Stanca” din Sibiu.

„FNT e un semn că a mai trecut un an cu bine”, afirmă carismaticul Marius Manole, care a obținut în 2016 Premiul pentru cel mai bun actor într-un rol secundar cu Bătrânica apatică/Actorul din piesa ”Între noi e totul bine” de Dorota Masłowska. Acest spectacol al Naționalului Bucureștean, în regia lui Radu Afrim, a fost unul dintre cele mai căutate din festival, spectatorii au luptat, pe bune, pentru un loc în sală.

De fapt, la mai toate spectacolele era dificil să găsești bilete, acestea se vânduseră cu mult înainte de festival, așa că cei care au reușit să se strecoare totuși în sălile de teatru bucureștene, în zilele FNT-ului, se considerau de-a dreptul norocoși.

anul-disparut-1989

Scenă din spectacolul „Anul dispărut. 1989” de Peca Ştefan, în regia Anei Mărgineanu, Teatrul Mic, București

Caleidoscop de limbaje teatrale

De o amploare copleșitoare, FNT-ul a avut un program atât de dens, încât e imposibil să-l radiografiem într-o succintă relatare, dar până și frânturile de festival pe care am apucat să le vedem, să le gustăm, ne-au dat senzația că asistăm la un Eveniment cu majusculă. Au fost prezenți în festival, cu producții recente, regizori din prima linie – Silviu Purcărete, Andrei Șerban, Mihai Măniuțiu, Alexandru Dabija, Alexandru Darie, Tompa Gabor, Victor Ioan Frunză, Horațiu Mălăele, coregrafii Gigi Căciuleanu, Răzvan Mazilu, publicul urmărind cu mare curiozitate și montările de top ale reprezentanților regiei tinere – Radu Afrim, Gianina Cărbunariu, Cristi Juncu, Mariana Cămărășan, Ana Mărgineanu. A fost aplaudat și debutul în teatru al regizorului de film Radu Jude care a montat ”Scene dintr-o căsnicie” de Ingmar Bergman la Teatrul Național din Timișoara.

Meticulozitatea construcției regizorale și precizia, reverberațiile puternice ale jocului actoricesc i-au fascinat pe cei ce au mers să vadă ”Băiatul din Brooklyn” de Donald Margulies cu Tudor Istodor în rolul principal (Teatrul Evreiesc de Stat). Un titlu atractiv a fost ”Kafka. 5 vise” după scrieri de Franz Kafka, o producție a Teatrului ”Odeon”, București, în regia lui Dragoș Galgoțiu, cu trimiteri spre zona coșmarescă a existenței, spre mecansimele de suprimare a individului, distrus, inevitabil, de sistem.

La Teatrul Metropolis am petrecut două ore absorbiți de „Efectul razelor gamma asupra crăiţelor lunatice” de Paul Zindel, în regia, Marianei Cămărăşan, un spectacol despre o familie aruncată la marginea societății. Personajele interpretate de Oana Pellea, Florina Gleznea, Cristina Casian și Alexandrina Halic au puseuri de nebunie, dar revin mereu în spațiul poeziei, lupta lor pentru supraviețuire are darul de a emoționa, de a înduioșa, de a îmblânzi.

Teme de impact la FNT

Teatrul Naţional ”Lucian Blaga” din Cluj-Napoca a adus în FNT spectacolul ”Linoleum” de Vladimir şi Oleg Presniakov, montat de Alexandru Dabija, în echipă cu scenografa Adriana Grand și cu Ada Milea, autoarea muzicii. Comedie neagră, marcată de absurd, dar având multe scene luminoase, pasaje viu colorate, această piesă ne oferă, în varianta jucată cu virtuozitate de actorii clujeni, o perspectivă entuziastă asupra confruntării dintre nou și vechi, dintre inimi care bat și cele care putrezesc, la propriu și la figurat. În ”Linoleum” tanaticul trece în plan secund, se developează arta creatorilor de a stârni energii, de a provoca hohote de râs, bucuria se rostogolește spre public, în valuri.

Nu au lipsit din festival spectacole ce analizează tragediile celui de-al doilea război mondial, ne referim la producția Naționalului clujean „Clasa noastră” de Tadeusz Słobodzianek în regia lui László Bocsárdi (Premiul pentru cel mai bun spectacol la Gala UNITER 2016), cu mărturii cutremurătoare despre Holocaust, și la un nou spectacol al Teatrului „Aureliu Manea” din Turda, montat de Mihai Măniuțiu, „La ordin, Führer!” de Brigitte Schwaiger, având-o ca protagonistă pe Maia Morgenstern care ne-a înfățișat demența, cruzimea, obtuzitatea, dar și sinceritatea ultimă a unei torționare.

O temă de impact rămâne totalitarismul, cu manifestări multiple, deopotrivă de monstruoase și amenințătoare, cu forme diverse ale lașității și comodității ce duc spre acceptarea răului. „Anul dispărut. 1989” de Peca Ştefan în regia Anei Mărgineanu, produs de Teatrul Mic din Bucureşti, pune în lumină demonii invizibili din ființe umane aparent simpatice, ”normale”. Majoritatea cetățenilor, într-o dictatură, i se conformează, ne spun personajele acestei piese în care, din nefericire, ne recunoaștem.

Incapabili să ne redresăm după crize politice majore, contemplăm ruinele și propria prăbușire. Spectacolul „Apă de mină” a tânărului dramaturg Csaba Székely, produs de teatrul ACT și Scena9 (proiect coordonat de Oana Stoica) ne arată ce se întâmplă într-un sat degradat, devastat, pe care îl putem confunda cu infernul dacă nu am vedea cum oamenii, lipsiți cu totul de speranță, încearcă să se agațe de Dumnezeu.

Piesa lui Samuel Beckett „Sfârşit de partidă”, în regia lui Tompa Gábor, jucată de actorii companiei maghiare ”Tompa Miklós” a Teatrului Naţional din Târgu-Mureş, ne pune în contact cu ”gradul zero” al trăirii scenice, personajele aleg tonalități ferme, directe, înspăimântător de calme, în discuția lor frustă cu moartea.

oana-pellea-efectul-razelor-gamma-4

Oana Pellea în „Efectul razelor gamma asupra crăițelor lunatice” de Paul Zindel, regie Mariana Cămărășan, Teatrul Metropolis, București

Al cincilea anotimp

La FNT au fost invitați și artiști străini, cu renume mondial. Bucureștiul teatral a primit-o cu venerație pe magiciana dansului Carolyn Carlson ce-a adus producții coregrafice lucrate în filigran – ”Scurte povestiri” (Carolyn Carlson Company, Franţa) și ”Acum” (Théâtre National de Chaillot). Mii de spectatori au umplut Sala Mare a Teatrului Național ”I.L. Caragiale” în cele două seri când s-a jucat ”Livada de vişini de Cehov (Teatrul „Maly Drama” – Theatre de L`Europe, Sankt-Petersburg), în regia fabulosului Lev Dodin.

Am constatat, uluită, că și la lansări de carte au venit sute de oameni, librăriile, sălile de conferințe au fost pline când au avut loc premierele volumelor ”Commedia dell’ arte. O istorie a spectacolului în imagini” de David Esrig (traducere de Victor Scoradeț), ”Regia românească, de la act de interpretare la practici colaborative”, volum coordonat de Oltița Cîntec, „Eugen Ionescu / Eugène Ionesco. De la teatrul suprarealist la teatrul postdramatic” de Alina Gabriela Mihalache, „Liviu Ciulei, acasă şi în lume”, antologie teatrologică de Florica Ichim şi Anca Mocanu, ”Vârstele scenei” de Ştefan Oprea, Dramaturgi francezi pe scenele româneşti în secolele XIX şi XX” de Anca-Maria Rusu şi Ştefan Oprea etc.

Emoționant, electrizant, miraculos a fost și evenimentul consacrat celor 18 ani pe care i-a împlinit toamna asta Teatrul ACT. Liderul acestuia, Marcel Iureș, a declarat în fața celor adunați la aniversare: ”E o întâlnire de drag și de făcut daruri. Publicul face cel mai important dar dând atenție, venind, bucurându-se, mărturisind”. Despre FNT, Marcel Iureș are o părere generoasă: ”Festivalul Național de Teatru este cea mai mare sărbătoare a teatrului românesc”.

Personal, aștept FNT-ul în fiecare an, este pentru mine ca un al cincilea anotimp, un anotimp prin excelență teatral.

The following two tabs change content below.
Irina Nechit

Irina Nechit