Florile sărăciei // Chișinăul este împânzit de bătrâni care vând flori pentru a-și cumpăra de mâncare

După o iarnă lungă cu multe privațiuni, primăvara este salvatoare pentru pensionari și alte pături sociale care au un venit lunar ce nu le asigură măcar existența. În aceste zile, mulți pensionari vând liliac în capitală, mai ales, diminețile. Îi întâlnești cu flori în mâini pe străzi, la stații de troleibuz, în piețe, unde cred ei că nu-i va vedea nimeni, ca să-i alunge. Au o privire o privirea vagă și suspicioasă, de parcă pândesc pe cineva.

Victoria Popa

Marți, 24 aprilie, ora 8.00 dimineața, stau lângă stația de troleibuz din str. Pușkin, lângă magazinul „Gemeni”. Cât aștept în stație cu alți nouă oameni, observ o bătrână cu trei buchete de liliac în mâini. Îmi atrag atenția mâinile sale tremurânde, de parcă ar legăna florile.

O tânără se apropie de ea și îi cumpără liliacul, urmează alta de vârsta a doua. Bătrâna tot le mulțumește, îndemnând: „Cumpărați, fetelor, flori, căci nu am de pâine”.

Starea fizică a bătrânei mă face să mă apropii și să îi cumpăr florile. Bătrâna zâmbește abia perceptibil, îndreptându-și privirea spre scările unei farmacii din apropiere. Totodată, se tot uită la geanta sa ca nu cumva să i-o ia cineva. Urc în troleibuz. Peste cinci stații, în sectorul Râșcani, mai văd o altă pensionară cu o căldare cu flori.

Miercuri, 25 aprilie, ora 8.15, pe bulevardul central, în fața aceluiași centru comercial, „Gemeni”, o doamnă Maria, 62 de ani, de la Strășeni, are o vitrină improvizată din două lăzi de plastic, pe care sunt două căldărușe – una cu narcise albe și alta cu lăcrămioare.

Ultimul buchet de liliac îl vinde unei femei cam de aceeași vârstă cu ea. Mă apropii de ea în timp ce își strânge petalele scuturate de liliac. Vinde buchețelul de liliac cu 15 lei, iar narcisele – cu 10 lei.

Salvați de flori

Intru în vorbă cu ea, mă examinează cu reținere, femeia continuă să își strângă florile de pe jos. Vine de la Strășeni, vinde flori de la ora 7.00, „căci acuși vin și te alungă cei de la pretură”, îmi spune ea, uitându-se prin părți. Spune că florile sunt din grădina ei. „Vând ca să scap de nevoie și de sărăcie. Îmi plătesc facturile și adun pentru lemne de foc. Mai cumpăr ceva pentru casă”, îmi spune femeia.

A lucrat 30 de ani dădacă la o grădiniță și are o pensie de 800 de lei. Are doi băieți stabiliți la casele lor, lucrează în Moldova. „Au fost ei pe la Moscova, dar acolo totul s-a închis. Nu se mai câștigă ca pe timpuri”.

Femeia, bucuroasă că va apărea în paginile ziarului, îmi întinde un buchet de narcise, zicându-mi că citește JURNAL de Chișinău.

La aceeași stație, unde ieri vindea liliac o bătrână, astăzi, 25 aprilie 2018, un bărbat le propune trecătorilor lăcrămioare. Îl fotografiez și mă apropii de el în timp ce își examinează florile încearcă rușinos să le întindă oamenilor grăbiți.

Flori vândute cu lacrimi

„Poslednii buket, deseat lei”, îmi spune Dmitri, 51 de ani, din raionul Dubăsari. Bărbatul nu lucrează, de aceea este nevoit să vândă ce are prin curte pentru o pâine. „Înainte, florile erau dăruite. Acum, vindem totul ce avem prin jurul casei. Sărăcia ne face egoiști”, îmi spune bărbatul în rusă. Îmi vinde lăcrămioarele, își ia geanta de pe pervazul clădirii și pleacă. Până la piața de la Ciocana, la fiecare din cele cinci stații, observ pensionari vânzând flori. Unii le iau din grădinile lor, alții din ale altora, dar spun tot că sunt ale lor.

Îndată ce ies din troleibuz, în fața pieței de la Ciocana, Lidia, 65 de ani, de la Grozești, mă îndeamnă să cumpăr liliac cu zece lei. Îmbrăcată în haine ponosite, cu șosete în picioare și șlapi jerpeliți, cu zâmbetul pe buze, mă îndeamnă să cumpăr flori, căci „ne fac fericiți”. „Sunt din grădina mea”, continuă ea, fără să o întreb, „m-a ajutat soțul să le aduc la piață și a plecat, căci îi este rușine”.

„A fost medic, e mai în vârstă ca mine. A fost cunoscut. Nu îi pot spune numele. Așa zile am ajuns, să vând florile și fructele din grădină ca să existăm”, îmi spune cu lacrimi femeia. Nu vrea să mai vorbească, dar insistă să iau două stible de liliac, una albă și alta violetă, de sănătatea lor.

Vin și liliac

La câțiva metri, vinde narcise, lalele și lăcrămioare, toate într-o căldare, doamna Natalia, 59 de ani, de la Tohatin, mun. Chișinău. Femeia mă întreabă cu ochii aplecați de ce mă interesez de oamenii care vând flori. „Am lucrat la fermă, mulgătoare, și am pensie mică. Acum sănătatea e șubredă. Vând ce am în gospodărie, nimic nu e furat. Totul e sădit cu mâna mea. Să veniți să vedeți ce postată de lăcrămioare am”, încearcă să mă convingă femeia.

A vândut deja verdeața și aștepta să vândă florile. „De Blajini, am vândut bine, acum mai greu, lumea vrea să mănânce, nu să miroase flori”, îmi spune ea tristă.

În același perimetru, un bătrân, sprijinindu-se în baston, are o căldare plină cu liliac. Ezită să-mi vorbească. Nici ceilalți vânzători de flori nu vor. „Nu am furat nimic, locuiesc la Ciocana, am casă cu curte și liliac cât vreți, doriți să o vedeți”, îmi propune un bărbat trecut de 60 de ani, care are în ambele mâini liliac mov, cinci căldări cu flori și sticle cu vin alb și roșu. „Beți un pahar cu vin și mirosiți liliac”, mă îndeamnă în glumă chișinăueanul.

The following two tabs change content below.
Victoria Popa

Victoria Popa