Flori pentru frați

Victoria Popa

8 august 2017. Sunt alături de Adrian Teodorovici, 78 de ani, în fața Cimitirului Central din Chișinău. Îl aștept, în timp ce el cumpără flori pentru a le duce la mormintele fraților săi, Petre și Ion Teodorovici. Cu două fire de crizanteme albe în mână intrăm pe poarta cimitirului. Ne întâmpină niște cerşetoare care își fac cu zel semnul crucii. Primul mormânt pe care-l vedem este al lui Ion Ungureanu, alături de el, altul, mai recent, al soției sale, înmormântată în luna mai curent. „Uite că și ea s-a dus repede după el. Da…, înseamnă că au ținut unul la altul. Asta e dragoste”, spune încet Teodorovici. Următorul monument la care zăbovim un pic este al marelui poet Grigore Vieru. Îi contemplă monumentul şi spune: „El care scria: „Sunt iarbă. Mai simplu nu pot fi”…”. Ajungem la mormintele fraților săi mai mici, mai întâi la cel al lui Ion şi al Doinei, apoi la Petre. Pe chipul luminos al domnului Adrian se așterne tristețea. Pune flori la ambele morminte. „Atunci când vin la Chișinău, trec pe la cimitir, pe la frați, le aduc flori, a devenit deja un ritual pe care nu-l pot încălca. Deși nu sunt în viață, trăiesc cu amintirea lor, cu muzica lor… Mi-au fost dragi și aproape, i-am îndrumat pe ambii… uneori îi visez”, spune cu voce înceată. Tăcere… Ne îndreptăm spre ieșirea din cimitir, câteva femei ne ies iar în întâmpinare, își fac semnul crucii: „Dumnezeu să-l ierte pe Petre Teodorovici” și întind mâna spre fratele mai mare. El scoate bani din buzunar și le dă. Femeile, într-un glas: „Bodaproste, Dumnezeu să vă aibă în paza Lui”.

 

The following two tabs change content below.
Victoria Popa

Victoria Popa