Fizicianul biciclist

ABNEGAŢIE // Un profesor a făcut ocolul lumii fără a ieşi din raza raionului Glodeni

Profesorul Constantin Airini are 44 de ani şi parcurge zilnic 14 km până la liceul în care predă fizica, informatica şi astronomia. În 14 ani de activitate, a depăşit circumferinţa Ecuatorului (40.092 de km) parcurgând peste 50.000 de kilometri.

În orice anotimp, în orice condiţii meteo – de plouă, ninge sau e ger de crapă pietrele, Constantin Ion, cum îi spun elevii, vine zilnic la şcoală cu bicicleta. De 14 ani lucrează în calitate de profesor de fizică, informatică şi astronomie la liceul teoretic din comuna Balatina, raionul Glodeni. Originar din satul Movileni, acelaşi raion, acesta, neavând un loc de muncă în satul natal, este nevoit să parcurgă zilnic 14 km.

Cu toate că în fiecare zi sunt curse care circulă din satul Movileni până în comuna Balatina, profesorul refuză să circule cu aceste mijloace de transport, deoarece spune el, pierde timpul. „Din anul 1997, m-am angajat la şcoala din Balatina şi, de atunci, vin în fiecare zi cu bicicleta. Sunt autobuze şi microbuze care vin până în Balatina, dar unele sunt prea devreme, altele prea târziu. De exemplu, dacă într-o zi am doar patru lecţii, care se termină la ora 12.00, iar microbuzul vine pe la orele 14.00, trebuie să-l aştept două ore, dar aşa, mă urc pe bicicletă şi mă duc acasă”, spune profesorul Airini. Până a se angaja la liceul din comuna Balatina, domnia sa a lucrat şase ani la şcoala din satul Viişoara, raionul Glodeni, unde de asemenea se deplasa cu bicicleta. “Când lucram la Viişoara, era mai dificil de dus şi de venit, sunt multe dealuri de parcurs, şi iarna era foarte greu”, spune profesorul.

Elevii i-au spart roţile, i-au scos piese de la bicicletă, dar îi iartă

Timp de 14 ani, domnul profesor a schimbat patru biciclete. Au fost timpuri când s-a întâmplat să se defecteze bicicleta şi să meargă pe jos până la şcoală. “Mă străduiesc mereu să am piese de schimb pentru ea, dar când se strica veneam pe jos. Ce aveam să fac? Nu poţi trăi cu leafa de profesor în ziua de azi, dar ne descurcăm, supravieţuim”, spune Constantin Airini. În toţi aceşti ani, domnul profesor a avut parte de multe surprize din partea elevilor – ba îi spărgeau o roată, ba îi furau piese de la bicicletă, ba îi stricau lacătul. Câţiva ani, profesorul a ţinut bicicleta în curtea unui sătean care locuieşte lângă şcoală. Acum, o lasă într-o debara mică la parterul liceului, unde au acces şi elevii, care de-a lungul anilor au glumit pe seama profesorului, spărgându-i roţile sau furându-i piesele.

“De obicei, pun un lacăt la roata bicicletei ca să nu o poată lua nimeni, însă de multe ori am găsit chibrite băgate în lacăt, cineva chiar mi-a turnat ojă de unghii sau vopsea, atunci când se făceau reparaţii în şcoală. Cu toate acestea, nu am găsit şi nici nu am căutat făptaşul – sunt copii şi sunt năzbâtioşi, în principiu, n-au făcut nimic grav”, spune cu modestie profesorul. De altfel, este o persoană destul de retrasă, care nu se plânge niciodată de problemele sale, căreia nu-i place să se vorbească despre viaţa sa privată.

“Cobor la mintea elevilor, ca să evit conflictele”

Tată a doi băieţi, dintre care cel mai mare este deja student,  Constantin Airini spune că este foarte dificil să găseşti limbă comună cu elevii de astăzi. După mai bine de două decenii de muncă, profesorul observă mari diferenţe între elevii de ieri şi cei de azi. Dacă în trecut elevii aveau măcar puţină stimă faţă de cadrele didactice, în prezent aceştia uită de bunele maniere. “Generaţia de astăzi este una dificilă, este greu să găseşti cu ea limbă comună, dar nu este imposibil. Ca să evit conflictele, de cele mai multe ori, cobor la mintea lor, şi parcă ne înţelegem”, explică Constantin Airini.

Din cele trei materii pe care le predă, profesorul spune că întâmpină dificultăţi didactice la astronomie, deoarece cărţile pentru acest obiect sunt foarte vechi, iar unele noi nu se ştie când vor apărea. Aşa că, în fiecare seară, profesorul trebuie să-şi facă temele căutând pe internet informaţii, pentru ca a doua zi să poată ieşi în faţa elevilor cu ceva nou. Atâta timp cât are două biciclete şi piese de rezervă, profesorul Constantin Airini va veni zilnic la şcoală.

Alexandru Ciobanu, fost elev, promoţia 2003: “ Pe dl Airini îl ţin minte foarte bine, el este profesorul care venea cu bicicleta la şcoală şi iarnă şi vară. Domnia sa mi-a fost profesor vreo 4-5 ani, nu eram eu “as” în fizică, dar informatica şi astronomia îmi plăceau. Ţin minte, iernile, când viscolea afară, spuneam că “scăpăm azi de fizică, cine mai vine cu bicileta pe un aşa timp!”, dar surpriză!, pe uşă, plin de zăpadă şi cu nasul roşu, intra dl Airini. Sincer, nu înţeleg cum rezistă şi acum să vină cu bicicleta la şcoală. Eu nu aş rezista. E admirabil acest lucru!”.

Elena Svistun, elevă în clasa 11, profil real: “Domnul profesor Airini este o fire închisă, care niciodată nu se plânge de problemele sale. Este un om care ştie să se comporte cu elevii, şi chiar dacă aceştia mai glumesc pe seama lui, domnul profesor se străduie să nu ne răspundă cu aceeaşi monedă”.

Constanţa Butnariuc, elevă în clasa 11, profil real : “Din punctul de vedere al  colegilor mei, Constantin Airini este un bărbat demn de urmat pentru generaţiile noastre. În pofida faptului că distanţa parcursă zilnic cu bicicleta este destul de mare şi indiferent de timpul de afară, el nu întârzie niciodată, mereu este la datorie”.

Carolina CHIRILESCU