Firul ce a legat durerea de speranță

Ningea de câteva zile. Și ninsoarea cădea deasă și multă, legând cerul și pământul cu fluturi albi. Troienele creșteau blând, iar valurile de zăpadă păreau niște vălătuci dulci de vată de zahăr. Freamăt, bucurie, iubire, speranță în casele oamenilor. Colindele răsunau peste tot, aducând bucuria Crăciunului, frumos colorară. Toată lumea părea scăldată în lumină și speranță. Și numai în sufletul Adrianei se perindau umbre negre.

 Sfârșitul de an se anunțase dezastruos pentru ea. O întâmplare neașteptată i-a luat viața surorii sale. Soțul acesteia, la care ținea foarte mult, o trădase. Iar ea a considerat că viața fără împlinire în dragoste nu merită trăită și și-a pus capăt zilelor prin spânzurare. A ales moartea ca pe o ultimă mărturisire de iubire și o răzbunare pentru cel care nu i-a prețuit sentimentele. Nu mult după înmormântare, un alt necaz s-a abătut pe capul Adrianei – a rămas fără serviciu. Zilele îi erau adumbrite de tristețe și durere. Căzuse în depresie. Ca s-o scoată din această stare, verișoara care muncea în Israel a invitat-o să petreacă sărbătorile de iarnă acolo. Fata a răspuns cu greu invitației, nu voia să vadă și să audă de nimeni. Dar până la urmă a acceptat călătoria, care a fost ca un fir nevăzut, ce a legat durerea de speranță. Se întâmplau toate acestea la sfârșitul anului 2011.

Magia sărbătorilor de iarnă în Țara Sfântă

Avea Adriana un vis să vadă Țara Sfântă la Înviere, dar era un vis îndepărtat. Nici prin gând să-i dea că va ajunge atât de repede și la zile atât de însemnate să pună piciorul pe locurile unde și-a purtat pașii Iisus Mântuitorul. Bine, nu la Înviere, dar la Nașterea Lui. Verișoara a însoțit-o în cele trei orașe principale: Betleem, Nazaret și Ierusalim. De cum au urcat într-un autocar cu turiști, în suflet simțea chemarea Betleemului, vedea aievea păstorii și magii din colinde, pe bătrânul Iosif, pe Fecioara Maria cu Pruncul Iisus în brațe. Nu-și imaginase că de la Ierusalim până la Betleem e cale de numai 10 km. Și nu știa că Betleemul, orașul de origine al regelui David, în traducere din ebraică înseamnă Casa Pâinii. Ca într-o casă a pâinii s-a simțit Adriana acolo, o încercau doar sentimente de dragoste și speranță.

Cu mari emoții a mers la Peștera în care s-a născut Mântuitorul, zisă și „Altarul nașterii lui Iisus”, și Grota Nativității. Peștera e situată în Biserica Nașterii Domnului, o biserică atât de măreață și impunătoare ca acum 1600 de ani, când a fost reconstruită de Împăratul Iustinian! Adriana avea să afle că Grota este proprietatea Patriarhului Grec, iar cele 15 lămpi de argint atârnate de o stea aparțin diferitor comunități creștine. A văzut, a trăit, a simțit că acest oraș exprimă mai mult decât celelalte orașe din Țara Sfântă iubirea lui Dumnezeu pentru lume. Creștinii catolici, neavând acces în alt loc, celebrează slujba religioasă de Crăciun în această biserică pe 24 decembrie, în ajunul Crăciunului, stil nou. Creștinii ortodocși marchează Nașterea Domnului pe 6 ianuarie, în ajunul Crăciunului, stil vechi. Și în Nazaret, orașul Maicii Domnului, al Speranței și al Bunei Vestiri, și în Ierusalim, orașul Sfânt pentru cele trei religii – iudaismul, creștinismul și islamul, are loc sărbătorirea Crăciunului.

Dar, spune Adriana, nu este atât de fastuoasă atmosfera cum își imaginase. A văzut pe ici-colo brazi împodobiţi, așezați pe la ferestre și unele străzi din Betleem și Nazaret decorate cu ghirlande și becuri simbolice, cu Steaua Bunei Vestiri de Crăciun. O slujbă religioasă frumoasă se ține în noaptea de 24 spre 25 decembrie în Biserica „Sfânta Ecaterina” din Betleem. Slujba e ținută de Patriarhul latin al Ierusalimului. Atunci, la cumpăna dintre anii 2011-2012, Adriana a văzut Crăciunul în Țara Sfântă ca o manifestare a dragostei pentru pace între oameni și religii. Nu știe dacă e la fel și acum, când presiunile musulmane au crescut. Atunci trecerea de la Ierusalim la Betleem, adică din teritoriul israelian în cel palestinian a fost fără probleme pentru mulțimea de turiști, sosiți din toate colțurile lumii ca să vadă ceremonia de prăznuire a Crăciunului. Nu știe dacă e la fel acum, când situația politică a devenit mult mai dificilă…

Speranțe și sentimente mistuitoare

Dar nu poate uita Adriana ziua de 7 ianuarie 2012, festivitățile organizate de credincioșii greci, ruși și armeni la Ierusalim, cu magi, păstori și îngeri care cântau. Acolo avea să-l cunoască pe armeanul Adrian, care, de la prima vedere, i-a furat inima. (Adriana avea 33 de ani și cunoscuse câteva dezamăgiri din dragoste). După trei zile și trei nopți magice printre locuri și lucruri sfinte, cei doi au trebuit să se despartă. Dar între ei s-a creat acea legătură care îți cuprinde gândurile și sufletul. Adriana s-a întors acasă în Moldova, iar Adrian a plecat la el în Armenia. Și de atunci totul s-a schimbat în viața Adrianei. Tânărul armean de 30 de ani se îndrăgostise lulea de ea. Iar pe Adriana o încercau niște sentimente mistuitoare pentru el. Abia așteptau serile ca să se vadă și să se audă pe Skype. Prietenia lor la distanță a durat cinci luni. În iunie, Adrian a venit în ospeție la Adriana. Timp de o săptămână s-au bucurat doar de clipe frumoase în care au trecut hotarul care desparte prietenia de dragoste. Adriana se simțea iubită din nou și credea cu tărie în iubire. Iubea și Adrian. A fost o săptămână pătimașă cu vise de vară, cu zile senine, nopți cu lună și priviri tainice, pline de dragoste. Se îndrăgostiră foarte tare amândoi. Erau frumoși și îndrăgostiți. S-au despărțit din nou, continuând să dea putere dragostei pe internet.

După două luni de iubire virtuală, a plecat Adriana în Armenia. Părinții lui Adrian au primit-o cu brațele deschise. Le-a plăcut de fata sprintenă, finuță, atentă cu cei din jur. Într-o seară, când cinau cu toții afară, viitoarea soacră, uitându-se în ochii Adrianei, a spus: „Fii sigură de iubirea fiului meu! Numai tu să nu-l trădezi! El te iubește sincer. Și eu și tatăl lui am înțeles că o iubire poate dura pentru totdeauna numai dacă știi s-o păstrezi. El are exemplul nostru. Atât vă dorim. Să știți să păstrați iubirea!”. Mai fericiți decât toți fericiții din lume, peste jumătate de an Adriana și Adrian au venit în Moldova pentru totdeauna. Abia așteptau să devină părinți și nu-și doreau nuntă, dar au făcut o nuntă mare cu bucate alese și voie bună la insistența părinților miresei.

Tânărul soț și-a deschis o afacere la noi, iar Adriana se ocupă de creșterea copilului care pe 1 ianuarie va împlini doi ani. Continuă împreună să-și trăiască zilele într-o dragoste intensă. Ea admiră la el înțelepciunea și dragostea cu care muncește, blândețea și generozitatea, iar el admiră la ea frumusețea interioară, calitățile de gospodină și mamă iubitoare. Sărbătorile de iarnă le sunt tare dragi. Îi mulțumesc Domnului că le-a binecuvântat relația anume la aceste sărbători și nu oriunde, ci în Țara Sfântă. De fiecare dată trec prin amintire acele clipe de neuitat. Plină de magie, noaptea dintre ani vine în casa lor ca un vis frumos în care e liniște și cald, miroase a brad, a speranță, a bucurie. Mereu își doresc ca în această noapte să ningă afară, să fie totul alb în jur. Pentru că albul zăpezii așa de limpede, de simplu și de pur le creează o senzație de liniște sufletească, îi face să viseze, să se bucure și mai mult.

The following two tabs change content below.
Nina Neculce

Nina Neculce

Nina Neculce

Ultimele articole de Nina Neculce (vezi toate)