Filat între Scilla (Plahotniuc) și Caribda (Voronin) // Observator

S-ar putea să aibă dreptate cei care spun că Filat cochetează cu ideea unei colaborări cu PCRM. La întâlnirea de marți cu „formatorii de opinie”, premierul a pus de câteva ori în relație funcțională mobilul anticomunist al Alianței și întârzierea reformelor, menționând că anticomunismul le servește unora drept paravan pentru camuflarea unor interese egoiste, abuzive, pentru menținerea sistemului vechi. Filat vrea să sugereze că a renunțat la lozinca „Republica Moldova fără comuniști” din cauza partenerilor de alianță, care îi fac viața insuportabilă. Chiar dacă e adevărat, aceasta nu schimbă datele problemei, comuniștii rămân aceiași care au fost.

Premierul a vorbit despre blocajele din guvern în urma politizării excesive, dar și din cauza sistemului care nu se vrea remodelat. Plahotniuc este doar parte a acestui sistem, și, de aceea, premierul renunță a-l mai singulariza. Faptul că Voronin este pomenit ca unul dintre principalii „autori” ai sistemului este încă un semn că liderul PLDM privește spre comuniști cu alți ochi.

El înțelege, firește, că alianța cu PCRM îi va fi fatală, de aceea nu se gândește la instituționalizarea unei eventuale relații. Pe de altă parte, nu mai este dispus să „suporte” relațiile umilitoare, modul cum este tratat de parteneri, în special de PD. De aceea pare decis să pună niște condiții de resetare a Alianței. Nu este exclus că înaintarea acestor condiții să fie determinată de promisiunea unui sprijin tacit din partea lui Voronin. Va depinde însă și de ceea ce va auzi în timpul consultărilor ce vor dura până marți.

Resetarea AIE, trebuie să recunoaștem, este o necesitate. Condițiile Acordului de constituire a Alianței îl lipsesc de autonomie, transformă premierul într-o marionetă, lucrul acesta trebuie să-l înțeleagă și Lupu, dacă poate face abstracție de interesele lui Plahotniuc, și Ghimpu, dacă va gândi global, nu de pe pozițiile unui partid.

Mai există însă un aspect al problemei. Răspunsul Comisiei de la Veneția e că un vid constituțional nu poate fi compensat printr-o lege organică. E nevoie de modificarea Constituției, iar aceasta presupune participarea PCRM sau alegeri anticipate. Astfel, o înțelegere cu PCRM privind alegerea președintelui nu poate fi evitată. Condiția comuniștilor – un președinte neafiliat, pare singura soluție posibilă de ieșire din blocaj. E adevărat, în acest scenariu, Ghimpu nu devine președinte de Parlament. Dar asta e problema lui Ghimpu.

Paul Borzac