Fevronia cea cuminte, cu dor nestins de bărbat

Şi-a surprins soţul în apogeul actului sexual, aşa încât cei doi nici nu au observat că au spectatori

what-is-considered-cheating-video-1073160-TwoByOne

Fevronia se învârte de draga dimineaţă ca un titirez. A dat sarmalele şi baba neagră în cuptor, a pus friptura la foc încet, a verificat dacă s-au prins răciturile şi a ieşit afară să mai dea cu mătura prin ogradă. Vrea să le reuşească pe toate până la prânz, peste tot să fie proaspăt şi curat. E zi de hram în satul lor din raionul Teleneşti şi pe la amiază trebuie să-i vină copiii. Pentru ea, la cei 52 de ani ai săi, nu-i mai mare sărbătoare decât atunci când îi vede pe toţi grămăjoară în jurul mesei.

Numai Alexei, mezinul, nu va fi la acest hram, e plecat în Italia cu prietena de câteva luni. Ceilalţi trei, stabiliţi la Chişinău şi Orhei, i-au promis că vin cu tot cu nepoţei. Fevronia mai cercetează o dată toate ungherele din curte şi după ce se convinge că peste tot e ordine, se aşază în fotoliul din verandă să-şi tragă sufletul. Mulţumită că le-a rânduit ca la carte pe toate şi i-a mai rămas timp şi pentru odihnă, dă frâu liber gândurilor. Trece prin faţa ochilor, pentru a nu ştiu câta oară, filmul vieţii sale.

La 26 de ani, mamă a patru copii

Şi-a amintit de anii copilăriei, de vremea când şi-a dat seama că e fată mare şi a început să aibă secrete faţă de maică-sa, care îi spunea mereu că nu trebuie să se ascundă de ea, să aibă încredere şi curaj ca să-i spună orice, pentru că mai bine decât mama nu o să o înţeleagă nimeni. Dar din ziua în care l-a cunoscut pe Vasile, flăcău tomnatic, cu 15 ani mai mare decât ea, trăirile sufleteşti nu au mai fost împărtăşite cu mama sa, ci cu noul ei prieten. Era în clasa a zecea şi se grăbea să devină matură şi independentă. La absolvirea şcolii, părinţii aveau să afle că fata lor cuminte şi tăcută le-a făcut bucata – a rămas însărcinată. A fost un şoc pentru ei când au aflat cine e tatăl copilului. Nu le convenea nici pe departe alegerea făcută de fiica lor. Vasile era copil din flori, adus pe lume de o mamă certată cu morala.

Dar nu au avut încotro, au înghiţit pastila, binecuvântând căsătoria nedorită. Atâta i-au spus Fevroniei: „Ne-ai dezamăgit, draga noastră! Dar copilul nu trebuie să crească fără tată. Oricât de greşit ai făcut alegerea, nu uita că eşti unica noastră fiică şi noi ţinem foarte mult la tine. Să dea Dumnezeu ca alesul inimii tale să nu păşească pe urmele mamei sale. Viaţa în tânăra familie curgea cu pace şi înţelegere. Fevronia avea vise frumoase pentru viitor. Convinsă că Vasile îi este sufletul-pereche şi va fi alături de el până la adânci bătrâneţi, îşi vedea cu dragoste de relaţia de cuplu. Era o zi frumoasă de noiembrie când a venit pe lume Dumitraş. Mare bucurie în sufletul Fevroniei şi al lui Vasile! Dar şi mai mare în sufletele bunicilor. În scurt timp, bucuriile şi fericirile s-au înmulţit. După trei ani, a venit pe lume Dănuţ, după alţi doi – Ilenuţa, iar intervalul dintre Ilenuţa şi mezinul Victoraş a fost de patru ani.

Astfel, la 26 de ani, când unele din fostele colege de clasă nici nu se gândeau la măritat, Fevronia devenise mamă a patru copii. Nu muncea nicăieri, consacra tot timpul grijilor casei, creşterii şi educaţiei copiilor. Vasile muncea şofer în colhoz. Era şoferul preşedintelui şi îşi asigura familia cu de toate. De câteva ori pe săptămână mergea la raion. În acele zile, venea târziu de tot acasă, spunând că „şefu’” a avut plenară, conferinţă, discuţii aprinse cu şefii mai mari până după miezul nopţii. Fevronia îl credea.

De la etaj se auzeau gemete şi chicoteli

Dar ulciorul nu merge de multe ori la apă. De unde şi până unde, cineva i-a şoptit soţiei preşedintelui că soţul ei şi şoferul şi-au găsit mândruţe la oraş. I-a comunicat până şi adresa unde se întâlnesc aceştia cu amantele. Era vorba de o casă particulară, situată la marginea orăşelului – casa amantei preşedintelui, care era o văduvă de numai 32 de ani, foarte frumoasă şi foarte iubăreaţă.

Într-o seară, Liza, soţia preşedintelui, a venit la Fevronia şi i-a zis: „Roag-o pe mama ta să stea cu copiii şi vino cu mine!”. Liza ştia să conducă maşina. A urcat la volan în maşina soţului, iar alături de ea a urcat Fevronia. Înoptase de-a binelea când au ajuns pe străduţa cu pricina. Imediat ce s-au apropiat de casă, femeile au văzut maşina de serviciu a preşedintelui. Au parcat alături şi au aşteptat puţin. Casa era cu două nivele. Au văzut lumină la două ferestre de la primul nivel. Liza, mai îndrăzneaţă, a tras de poartă. Spre mirarea lor, poarta era deschisă. Au intrat în curte păşind aşa de încet spre uşă, încât nici câinele nu le-a auzit. Spre surprinderea lor, nici uşa nu era încuiată. Au intrat încetişor. De la etaj se auzeau gemete şi chicoteli. Liza şi-a făcut vânt spre scară, trăgând-o după ea şi pe Fevronia.

Ajunse la etaj, au început să asculte atent. Dintr-o cameră s-a auzit vocea preşedintelui. Liza a deschis. Camera era luminată de o veioză. Soţul ei stătea întins pe pat, iar amanta îl acoperea cu sărutări. Când a văzut-o pe Liza, bărbatul a sărit ca ars din pat, iar stăpâna casei s-a acoperit cu cearşaful. În cealaltă cameră de unde se auzeau doar gemete, Fevronia şi-a surprins soţul în apogeul actului sexual, aşa încât cei doi nici nu au observat că au spectatori. Vasile, de cum a văzut-o, a pus palmele la ochi. „De ce te ascunzi, dragul meu? Mai spune-mi şi acum că mă iubeşti numai pe mine”, i-a spus Fevronia cu vocea care i se îneca în lacrimi şi a ieşit. Îi tremurau mâinile şi picioarele.Voia să plece cât mai departe de acel loc…

Surcica nu sare departe de trunchi

Acea nedorită întâmplare i-a dat peste cap viaţa Fevroniei. Toate încercările ei de a-l aduce pe Vasile pe drumul corect au eşuat. După câteva săptămâni de scandal, el a părăsit-o şi a plecat la amantă. „De ce m-am temut de aia nu am scăpat. Surcica nu sare departe de trunchi”, i-a spus mama, strângând-o în braţe. Peste câţiva ani, părinţii care au adus-o târziu pe lume şi care au suferit cumplit din cauza celor întâmplate, au murit pe rând de „inimă rea”.

Şi a rămas Fevronia la 30 de ani să-şi crească singură copiii. Noaptea adormea chinuită de gânduri şi secătuită de lacrimi, iar ziua muncea din răsputeri ca să le poată da tot de ce aveau nevoie. I-a deprins şi pe ei cu munca de mici, i-a învăţat să fie corecţi. Şi Dumnezeu le-a purtat de grijă. Pe trei i-a dat pe la casele lor. I-au adus nurori bune, ginere înţelept, nepoţei drăgălaşi.

Fevronia stă în fotoliu în aşteptarea copiilor şi se gândeşte: „De 20 de ani nu mai am mângâiere de bărbat. Ce bine ar fi dacă Vasile s-ar afla acum lângă mine să mă asculte, să-mi aline dorul şi durerea din inimă cu cuvinte calde. Poate dacă nu venea Liza atunci, nu aş fi aflat niciodată de aventurile lui şi eu l-aş fi crezut când mă privea în ochi şi îmi declara iubire. De-ar şti cât de greu mi-a fost să cresc patru copii fără tată. De ce oare ne-a lăsat şi a plecat? L-am iubit, l-am respectat, i-am pus sufletul în palmă, iar el şi-a bătut joc de mine şi de copii. Şi dacă nu-l descopeream în seara aia, oare cum ar fi fost viaţa mea de până acum? Cât ar fi putut să mă mintă? Nu m-a iubit. Atunci când iubeşti cu adevărat nu poţi să înşeli. Au trecut atâţia ani, iar eu nu pot scăpa de imaginile din casa aia de la marginea orăşelului Teleneşti. Poate dacă îmi deschideam sufletul înaintea mamei atunci când ajunsesem domnişoară, nu mă mai măritam cu el şi aş fi avut şi eu acum bărbat la casă…”

S-a auzit o bătaie în uşă. Fevronia a tresărit. „Bunică, pot să intru?”, a întrebat nepoţelul mai mare, deschizând încetişor uşa. Fevronia s-a luminat la faţă şi sărbătoarea în casa ei a început.

The following two tabs change content below.