Festival de teatru, după gratii

puscariePe o scenă improvizată într-o sală din închisoarea de la Pruncul, deținuții au ținut micul public cu sufletul la gură

În cadrul celei de-a treia ediții a Festivalului național interpenitenciar „Evantai cultural” cu genericul „Teatrul de ieri, de azi și de mâine”, la penitenciarul nr.9 de la Pruncul, a fost montat recent un varieteu, pe fundalul unui recital care a impresionat sala. După spectacol, actorii amatori mi-au mărturisit că teatrul le uşurează foarte mult viaţa de puşcărie. Urzicată la picior şi alungând permanent muştele care ne asaltă supărător pe toţi cei prezenţi în sală, în majoritate, funcţionari ai Departamentului Instituţii Penitenciare (DIP), admir un joc de teatru cu totul neobişnuit.

„Teatrul de ieri, de azi şi de mâine”

Mă încearcă o senzaţie ciudată, provenită din contrastul izbitor al anturajului şi jocul plin de suflet şi dăruire al deţinuţilor. Pe un fundal muzical consonant, urmărim un varieteu din trei piese – una pentru „ieri”, ilustrând o repetiţie de rutină a piesei shakespeariene „Romeo şi Julieta”, alta pentru azi, prezentând o vizită la psihiatru, şi a treia – o piesă cu un extraterestru care a ajuns, din întâmplare, în „zonă”.Trecerea de la o piesă la alta se face prin scurte recitaluri de poezie şi monologuri pe fundal muzical. Pe final, publicul l-a admirat pe interpretul Gicu Cimbir, prezent şi el la eveniment cu un recital din piesele lui Ion Aldea-Teodorovici. După spectacol, deşi nu fără dificultăţi, am reuşit să discut cu câţiva dintre actori.

„Rolul de deţinut pe care l-am jucat pe scenă mă reprezintă plenar în viaţa reală. Ieşind la libertate, poate fac o şcoală de muzică, dar, în rest, vreau familie şi serviciu normal”, îmi explică tânărul cu ochii în pământ.

„Mă simt aici foarte liber”

Unul dintre protagoniştii spectacolului, Traian Prozor, din Ialoveni, un domn în etate, cu imagine de intelectual (după cum am aflat mai târziu, un creştin activ), care a refuzat să-mi spună motivul detenţiei sale, mi-a vorbit, în primul rând, despre „miracolul” produs cu ajutorul lui Dumnezeu în viaţa lui. „Am format aici un grup ‘potpuri’ din câteva persoane, care se ocupă de cercetări ştiinţifice. Ne-a reuşit o descoperire în domeniul conservării energiei electrice, provenite din paratrăsnet. Cu regret, pe moment, o putem demonstra teoretic, nu şi practic. Mai avem o invenţie în domeniul comunicării pe internet, cu o înaltă protecţie de hackeri – „potpuri-cifrator şi potpuri-descifrator”. Am popularizat-o şi pe internet”. În ce priveşte teatrul, deţinutul îmi spune că fiecare are un talent şi ţine să-l arate oamenilor. „La închisoare, mă simt mai liber şi mai fericit decât mulţi aflaţi în libertate, căci îl am pe Dumnezeu în inimă”, s-a grăbit să-mi spună deţinutul înainte ca să deconectez reportofonul.

„Sunt mereu cu gândul la libertate”

„Mă numesc Dorin Talpă, sunt din Ungheni şi îmi ispăşesc pedeapsa de mai bine de cinci ani. Mai am încă 11 înainte”, îmi spune cu evident regret tânărul umorist, care a reuşit, între timp, să devină preferatul publicului. „Am fost condamnat pentru omor şi furt. Mă aflu într-un contingent de deţinuţi cu un comportament dificil şi sunt presat psihologic de ceea ce văd în fiecare zi, mi-am dorit să ies măcar puţin din stresul continuu, implicându-mă într-o activitate foarte plăcută mie – să aduc zâmbetul pe buze şi voia bună celor care mă privesc. Am auzit că, dacă vom conlucra mai departe cu administraţia penitenciarului, ne va permite să evoluăm chiar şi pe scena Teatrului „Eugene Ionesco” sau poate chiar la Palatul Naţional”, spune cu multă însufleţire tânărul pe care nu mi-l pot imagina nicidecum ca fost criminal. „Sunt mereu cu gândul la libertate, aş vrea să ies de aici un om normal, să-mi găsesc un serviciu şi, neapărat, perechea potrivită, căci, fără femeie, bărbatul nu rezistă. Când omul e singur, e pustiu de tot în suflet”, susţine Dorin zâmbind trist.

„Visul meu e să-mi deschid un studio muzical”

Vitalie Ceban, originar din Chişinău, un bărbat de vreo 40 de ani, condamnat pe un termen de zece ani pentru trafic de fiinţe umane, îmi declară că a făcut odinioară şcoala de muzică. „Sunt acordeonist şi, în libertate, cântam pe la petreceri, zile de naştere, întâlniri cu prietenii. Am participat la spectacol din plăcere. Deşi suntem din sectoare diferite, noi, colegii de trupă, colaborăm şi ne împăcăm foarte bine. Visul meu e ca, în libertate, să-mi deschid un studio muzical. Aş vrea să cânt, să înveselesc lumea ca să nu se mai gândească la rău!”.

„Rolul mă reprezintă plenar în viaţa reală”

Mă apropii de un alt tânăr actor din sceneta cu extraterestrul în penitenciar, stând mai într-o parte, trist şi, totodată, agitat – Iurie Dunav, aflat exact la jumătatea termenului său de cinci ani, pedeapsă aplicată pentru vătămare corporală. „Simt o mare sete de libertate şi încerc, cu orice prilej, să particip la activităţi artistice ca să mă simt mai liber, mai integrat printre oamenii obişnuiţi. Rolul de deţinut pe care l-am jucat pe scenă mă reprezintă plenar în viaţa reală. Ieşind la libertate, poate fac o şcoală de muzică, dar, în rest, vreau familie şi serviciu normal”, îmi explică tânărul cu ochii în pământ.

„Mi-i uşor să lucrez cu ei”

Spectacolul montat la Pruncu a fost regizat de Valentin Delinschi, actor la Teatrul „Satiricus”, unul dintre primii organizatori ai concursurilor „TVC” între instituţiile de învăţământ superior. „Îmi place să scriu scenarii şi să lucrez cu neprofesionişti care, de fapt, în final, sunt cei mai profesionişti actori, pentru că sunt nişte oameni din care poţi plămădi ceva ce-ţi doreşti”, a declarat actorul. Întrebat despre cum se lucrează cu deţinuţii, Valentin Delinschi susţine că are experienţă în domeniu: „Pregătesc deja a treia echipă de deţinuţi. Mi-i uşor să lucrez cu ei. Sunt nişte oameni ca şi noi şi, totodată, neobişnuiţi, extraordinari prin capacitatea lor de a simţi. Se implică activ şi o fac cu multă inimă. Cu studenţii sau elevii, se lucrează un pic mai dificil, dar cu băieţii din penitenciar am găsit limbă comună, deşi un pic mai improvizează şi ei, mai poţi auzi şi nişte perle de-ale lor, dar, în general, sunt băieţi cu un suflet mare”.