Cutia cu scrisori // Ferma de bovine pe cale de dispariție

Suntem unica fermă de la sud care mai funcționează. Avem autorizare de la Ministerul Agriculturii ca fermă de prăsilă pentru trei ani. Dar nimeni nu ne ajută cu nimic.

Mult stimați colaboratori ai „JURNAL de Chișinău”,

Vă scriu fiindcă mă frământă foarte mult când în fața ochilor se ruinează încăperile muncite și ridicate cu greu de părinți, clădite cu lut, învelite cu stuf, lucrate de oameni harnici, care s-au gândit la viitorul nostru.

În satul Ciobalaccia, raionul Cantemir, la intrarea din partea satului Flocoasa, este construită o fermă de bovine. Dar această fermă nu va rezista mult timp căci se ruinează. Eu mi-am ales profesia de zootehnician şi am muncit aici 20 de ani, lucrând cu specialiști mai în vârstă de la care am învățat foarte mult. După o pauză de șapte ani, în care am fost peste hotare, m-am întors ca șef de fermă, zootehnician selecționator.

Am avut în trecut un președinte al cooperativei, răposatul Valeriu Obreja, care acorda toată atenția fermei de lapte și de carne. Când venea o comisie în cooperativă, prima dată intrau la fermă. Aceasta era ca o carte de vizită. În acel timp se mulgeau câte 4000 de litri de lapte la o vacă de lapte, de la 500 de vaci mulgătoare, de rasă bălțată neagră pură. Vitele erau hrănite cu ceea ce se producea în cooperativă, dar se aduceau și premixuri (vitamine). Erau angajaţi 45 de lucrători și șapte specialiști.

Fermei se acorda o mare atenție din partea conducătorului cooperativei, dar și al altor specialiști, chiar și de la raion. Mulsul bovinelor era manual. Obreja a depus mari eforturi pentru a restructura ferma: să fie mulsul mecanizat, să fie micșorat numărul de lucrători, a fost dublat numărul de vaci la mulsoarea mecanizată a unei mulgătoare. A reușit să ușureze cu mult lucrul. A fost instalat un generator de lumină. S-a construit un bloc în care se răcește laptele la o temperatură normală, într-un frigider cu capacitatea de 2000 de litri. Încăperile au fost acoperite cu ardezie. Pe timpuri, statul ne acorda ajutor pentru a menține fermele.

După ce ne-a lepădat răposatul președinte Obreja, am rămas cu alți conducători ai cooperativei, care acordă puțină atenție acestei ramuri, motivând că nu-i convenabil să ții ferme, fiindcă statul nu acordă deloc atenție acestui domeniu.

Din acea fermă, din toate încăperile, acum sunt folosite pentru animale doar două, în trei sunt depozite pentru păstrarea grăunțoaselor, altele două sunt libere.

În prezent, ferma are 230 de capete, dintre care 100 de vaci mulgătoare. Pe an se mulge o cantitate de 3650 de litri de lapte de la o vacă. Sunt hrănite doar cu nutrețul produs în cooperativă, pentru altă hrană bani nu sunt.

Laptele îl comercializăm la Chișinău, la Fabrica de brânzeturi JLC, centralizat, cu 6 lei litrul. Dar prețul de cost pentru un litru de lapte este de 8 lei. Suntem în minus cu doi lei. Vacile pentru sacrificare le vindem la persoane care au abatoare. Un kg de carne vie costă circa 25 de lei, prețul de cost fiind de 32 de lei, iarăşi suntem cu 7 lei în pierdere. Motivul este că cheltuielile sunt foarte mari. De pe loc nu ne ajută cu nimic. Nu se investește nimic, deoarece totul e scump, dar produsele sunt ieftine. De 15 ani, de când e instalată linia de muls, nu a fost făcut niciun control tehnic, fiindcă au dispărut mecanicii din firma „Banat”.

Nu avem voie să vindem lapte pe loc, la grădinițe şi școli, căci nu avem voie, trebuie pasteurizat. Avem nevoie de un pasteurizator. Ca să fie producția mai de calitate și în cantitatea necesară. Avem nevoie de un amestecător al hrănii. Nu putem vinde junci de prăsilă fiindcă nu se dau subvenții celor care vor să înființeze gospodării țărănești. În doi ani n-am vândut nimic. Suntem nevoiți să vindem vițele la vârsta însămânțării cu prețuri mai reduse căci nu putem rezista.

În încăperile unde stau vacile se ruinează acoperișul. Acesta nu poate fi schimbat deoarece acolo e linia de muls. Dar când plouă afară, plouă și-n încăpere.

Suntem unica fermă de la sud care mai funcționează. Avem autorizare de la Ministerul Agriculturii ca fermă de prăsilă pentru trei ani. Dar nimeni nu ne ajută cu nimic.

Vă cerem ajutorul căci poate se găsește o soluție de a menține această fermă. Prețurile la lactate sunt foarte mici. Ar fi bine dacă am da laptele cu 10 lei per litru – un produs acceptat de lume.

Cu respect,

Gheorghe Angheluță, Ciobalaccia, Cantemir