Fericirea de a fi iubită

„Dragostea asta este ca o boală; te ţintuieşte la pat, te face să te lepezi de tot ce e mai rău şi te schimbă cum nu ţi-ai fi putut imagina vreodată. Între mine şi bunicul tău a fost o diferenţă de aproape 20 de ani, dar asta nu m-a împiedicat o clipă să îl iubesc până la capătul zilelor lui şi îl voi iubi până la ultima mea suflare. Schimbarea care mi-a adus-o iubirea m-a făcut o persoană fericită? Fericită că adorm şi mă trezesc în braţele unui om care m-a iubit şi care încă mă mai iubeşte acolo Sus unde este, fericită să am copii frumoşi, fericită să trăiesc”.

Sunt cuvintele bunicii mele, o femeie care şi-a iubit atât de mult bărbatul că, după un singur an de la moartea lui, l-a urmat, umilă, acolo Sus. „Nu a mai putut trăi fără el” a fost gândul meu peste ani, atunci când mă uitam la pozele lor îngălbenite de vreme şi îmi aminteam felul cum se comportau unul cu celălalt.

Ştii cum este să îţi strângi în braţe copilul atunci când s-a lovit şi să vrei să nu îi mai dai drumul vreodată de teama să nu se mai rănească? Ştii cum este să aştepţi, cu chipul brăzdat de vreme, un semn de la copilul tău plecat în lume? Ştii cum este să îţi vezi casa plină de nepoţi dornici să îţi asculte mult iubitele poveşti despre Moşi Crăciuni şi alte personaje preferate? Dacă ştii toate astea, atunci eşti o bunică fericită, pentru că eşti iubită.
Ştii cum este să…

Ştii cum este să te trezeşti în mijlocul nopţii, să strângi în braţe trupul fierbinte de lângă tine, să te cufunzi în vise parfumate, să adormi cu zâmbetul pe faţă şi să te trezeşti „topită” de săruturile lui?

Ştii cum este să urăşti timpul care trece mult prea greu până în momentul în care îi vei vedea chipul? Ştii cum este să ţi se facă dor de el, chiar dacă a plecat doar până la piaţă să cumpere un kilogram de mere? Ştii cum e să simţi că îţi sare inima din piept atunci când îl adulmeci? Ştii cum este să îi simţi mâna tremurândă atunci când o caută timid pe a ta? Ştii cum este să plângi prosteşte atunci când nu te sună jumătate de zi, ca mai apoi să te iubească toată viaţa? Ştii cum este atunci când vă certaţi, apoi îţi acoperă gura cu săruturi şi ştii că îl vei iubi cel puţin până la sfârşitul zilelor tale? Ştii cum este să uiţi să urăşti pentru că el ţi-a arătat că iubirea este mai de preţ? Ştii cum este să suferi, ca mai apoi să iubeşti atât de mult încât să uiţi toată durerea pe care ai simţit-o vreodată? Ştii cum este să nu îţi găseşti cuvintele atunci când îţi mângâie faţa şi îţi şopteşte „Te iubesc”? Ştii cum este să îl priveşti atunci când doarme, să îi simţi liniştea şi să te topeşti de fericire? Ştii cum este să plângi de fericire? Ştii cum este să iubeşti şi să fii iubită?

Eşti liberă să iubeşti

Când se întâmplă în sfârşit să iubeşti şi să fii iubită este ca şi cum ai fi ajuns la capătul căutărilor şi ai acel minunat sentiment că ai găsit pe cel de-acasă, la care te întorci să stai de vorba, care te cunoaşte, te înţelege şi ştie prin ce treci minut de minut. Aceste cuvinte nu sunt baliverne, iubirea adevărată chiar te schimbă, te împlineşte, te ajută „să poţi muta munţii din loc”, îţi dă energia de care ai nevoie, pe care ai căutat-o atâta timp.
„Este doar o stare care dispare cu timpul”, „Iubirea nu există, este doar o iluzie”, „Este o mică nebunie, trece cu timpul”, „Cine a zis că iubirea poate schimba radical o persoană? Nu cred în asta. Doar să o schimbe pentru trei zile, trei luni şi atunci pentru că respectivul trebuie să obţină ceva, nu pentru că te iubeşte” este părerea unei colege de serviciu. Sincer, eu am obosit să aud atât de multe păreri negative, să cunosc atât de mulţi oameni care nu-şi dau voie să fie fericiţi. Cred cu tărie că fiecare poate găsi fericirea pentru că ea există, iar omul se naşte liber (vorba lui Rousseau), liber să iubească şi să fie iubit, aş continua eu.
Să lăsăm la o parte prejudecăţile şi falsele idei că iubirea există doar pentru unii. Vorba Teodorei, prietena noastră: „Iubirea depinde de fiecare dintre noi, cât de mult putem să o menţinem vie, pasională, iar pentru unii poate fi chiar veşnică”.

Iubirea adevărată, marea iubire, sfidează timpul, distanţa, religia, sfidează orice obstacol. Marea iubire se caută toată viaţa, trebuie numai să îţi doreşti cu adevărat, din tot sufletul. Nu poţi sta întreaga viaţă ca într-o sală de aşteptare, să aştepţi, fără a clinti un deget, un tren care să îţi aducă marea iubire, fericirea. Nu trebuie decât să îţi doreşti să fii fericită.

Iată cum le-a schimbat iubirea pe câteva prietene

Sanda scrie pe blogul său: „Pe mine m-a schimbat în bine: sunt o persoană mai pozitivă, zâmbesc tot timpul. Consider că iubirea ne face mai frumoşi”.

„Iubirea te face mai tolerant, mai înţelegător, mai zâmbitor, asta dacă e iubire adevărată şi nu infatuare”, susţine Andreea.

Dumitriţa admite că iubirea schimbă o persoană şi a reuşit să o schimbe şi pe ea: „Da, nu mai sunt eu şi asta un pic mă «şifonează». Aveam reguli foarte strict impuse: eu, mereu cea rea şi insensibilă, am ajuns să zâmbesc fără motiv. Iubirea este un lucru foarte frumos, mai greu este să te obişnuieşti cu ea, să lupţi cu tine pentru a vrea să o primeşti”.

Iată şi o părere de bărbat: „Din experienţa proprie, vă spun că iubirea este sentimentul care schimbă un om în totalitate, poate nu neapărat într-un bine radical, dar ţinând cont că rezultatul iubirii este ceea ce ne defineşte pe noi ca persoane şi ne scoate din egoismul proverbial al fiecărei entităţi, indiferent de sex, rezultă că iubirea, fie ea şi neîmpărtăşită, îţi dă o stare de bine şi îţi schimbă viziunea asupra vieţii”.

Pe tine te-a schimbat iubirea? Tu cum eşti atunci când iubeşti? Aşteptăm scrisori pe adresa redacţiei JURNALULUI.

Anastasia