Fericirea biometrică a moldovenilor

pasapoarte2  Foto de NADEJDA ROSCOVANUOmul nostru până nu vede nu crede. Iar când ajunge să creadă, e nemulţumit că nu i se oferă imediat toate beneficiile

După 28 aprilie, Secţia evidenţă şi documentare a populaţiei din sectorul Centru e luată cu asalt de numeroşii solicitanţi ai paşapoartelor biometrice. Moldovenii se arată nemulţumiţi de cozile interminabile şi pledează pentru o mai bună informare şi organizare a activităţii secţiilor respective.

E dimineaţă. Merg spre Secţia de evidenţă şi documentare a populaţiei din sectorul Centru al municipiului Chişinău, unde am mai fost în două rânduri pentru „a-i pescui” şi a discuta cu puţinii solicitanţi de atunci ai paşapoartelor biometrice. În jur – forfotă şi agitaţie. Mă strecor în mulţimea învolburată şi imediat din spate sunt trasă de haină: „Vî posledneaia za biometriceskim passportom?”. Un bărbat de vreo 30 de ani (s-a prezentat ca Vladislav) se grăbea să prindă loc în rândul mare şi să se ocupe, între timp, de alte chestiuni.

„De ce să n-aibă şi copiii mei paşapoarte biometrice?”

Urmărită de mai multe persoane dintr-un rând imens, i-am spus lui Vladislav că sunt reporter de la JURNAL de Chişinău, la care interlocutorul meu s-a arătat şi mai grăbit, spunându-mi că n-are de gând să plece nicăieri deocamdată, dar vrea să le facă paşapoarte copiilor săi mici. „De ce să nu aibă şi ei paşapoarte biometrice? Nici nu ştii când vine momentul să avem nevoie de ele! Le fac acum, fiindcă cine ştie ce va fi mai târziu. Vreau acum şi gata!”, mi-a tăiat-o scurt interlocutorul plecând de la faţa locului. Cei prezenţi, în majoritate vorbitori de limbă rusă, nu se arată prea deschişi să comunice cu mine, invocând ba pierderea paşaportului obişnuit, ba perfectarea unei noi fişe de evidenţă, ba motivul schimbării paşaportului de tip sovietic pe buletin de identitate.

„Plec în Italia la nunta mea”

În altă coadă îl găsesc pe Ion Curchi din Teleneşti, stabilit deja de zece ani în Italia. Aflu că şi părinţii săi au deja reşedinţă acolo. Îl întreb pentru ce ar avea nevoie de paşaport moldovenesc în acest caz. Dânsul zâmbeşte şi-mi spune: „Plec în Italia la propria mea nuntă, şi-i fac paşaport fratelui meu mai mic, să poată şi el veni cu noi, fiindcă a rămas doar el în Moldova”. În context, aflu că şi viitoarea lui soţie e moldoveancă, stabilită în Italia, mai mult decât atât, şi dânsa e aici, împreună cu fratele lui mai mic, numai că stau într-o parte. „Până în ultima clipă lumea noastră n-a avut încredere că totuşi ne vor permite să mergem în Europa fără vize şi dacă au văzut la televizor că e aşa, au dat năvală cu toţii. Eu tot am aşteptat să văd cum va fi, nu eram sigur ce să facem – viză ori paşaport biometric pentru frate. Cred că-i meritul conducerii noastre că avem trecere liberă în Europa”.

„E ‘meritul’ circumstanţelor în care s-a pomenit Moldova”

Ies din mulţime şi mă aşez pe una din băncile din faţa instituţiei, alături de o doamnă în vârstă cu un aspect solid, deşi e vorbitoare de limbă rusă, încearcă, un pic stângaci, să comunice şi în română. Ala Viktorovna, soţie de militar sovietic care, pe linia serviciului soţului pe timpuri a stat în mai multe ţări europene – Ungaria, Slovenia, Iugoslavia. „Plecăm la odihnă în Grecia pe o insulă. Nu am venit să-mi fac mai devreme paşaport biometric, fiindcă am fost bolnavă”, mi-a explicat doamna.

Rugată să comenteze evenimentul, femeia în etate vorbeşte destul de sec. „Ce să mai vorbim, circumstanţele în care s-a pomenit Moldova acum în contextul conflictului din Ucraina, au avut rolul decisiv în eliminarea regimului de vize cu UE. Clasa politică de la noi să nu-şi atribuie acest merit! Dacă chiar cineva a şi făcut ceva pozitiv în acest sens, acesta a fost Leancă, lumea care se pricepe cât de cât la politică înţelege foarte bine acest lucru!”.

Îmbulzeala pe la ghişeele Î.S. „Registru” după data de 28 aprilie doamna o explică prin faptul că toţi au fost ocupaţi cu sărbătorile pascale, cu multe cheltuieli, şi n-au avut timp să meargă pe la secţiile de paşapoarte. Totodată, ea se arată foarte nemulţumită de organizarea activităţii centrului în cauză. „Trebuie să deschidă mai multe ghişee, să lucreze mai operativ, să nu stea lumea câte cinci ore la rând. Bunăoară, dacă astăzi nu trecem pe la ghişeu, nu ne încadrăm în termenul de o lună de zile pentru perfectarea paşaportului şi trebuie să plătim mai scump pentru a-l face într-un termen mai scurt. Chestiunea cu plecarea noastră s-a hotărât abia ieri şi avem la dispoziţie exact o lună.

pasapoarte  Foto de NADEJDA ROSCOVANU„Mă bucur că nu voi mai avea nevoie de viză!”

„Ieri a fost un rând şi mai mare, tocmai până la panou”, se implică în discuţie şi o domnişoară pe nume Irina, elevă la un liceu din suburbiile Chişinăului. „Am stat de la 10.00 până la 14.00 pentru a-mi perfecta un paşaport care e gata într-o zi. Am achitat 1520 de lei. Azi deja stau la rând să mi-l iau. Zilele trecute, am făcut 18 ani şi vreau să plec în vizită la prietenul meu din Italia căci nu ne-am văzut doi ani. Mă bucur că nu voi mai avea nevoie de viză pentru a merge în Europa!”, exclamă încântată Irina.

„M-a impresionat concertul din centrul Chişinăului”

Văd lângă panou doi bărbaţi care discută ceva, mă apropii şi de ei. Andrei de la Ciocana, bărbat sub 40 de ani îmi spune că a fost marţi în Piaţa Marii Adunări Naţionale şi, fiind impresionat de concertul de acolo, i-a venit dorinţa să-şi perfecteze un paşaport biometric pentru a merge în ospeţie în Spania, la prietenul său. „Deocamdată, mă interesez şi eu. Dar e multă lume pe aici. Ar fi cazul să lucreze mult mai operativ. Nu mi-ţi spune, aş putea s-o fac şi la oficiul de paşapoarte de la Ciocana?”.

„E vorba, mai degrabă, de un PR”

Ion din Chişinău, cu înfăţişare de om practic, îmi spune că lumea e foarte prost informată şi că nici acum nu e sigur de faptul că moldovenii vor putea merge liber în Europa. „E vorba, mai degrabă, de un PR. Oamenii simpli nu vor putea să plece liber, deoarece asta costă. Trebuie să ai 50 de euro pentru fiecare zi de aflare acolo, biletele tur-retur, cazarea la hotel, invitaţia, dacă mergi la prieteni. Primii oameni au trecut aşa uşor, dar, mai apoi, la hotar, ori va trebui să dăm mită, ori să prezentăm o mulţime de hârţoage. S-or mai găsi din aceia care vor fi pleca şi vor rămâne să muncească la negru. O să mai vină şi de prin Rusia şi Ucraina şi-şi vor cumpăra paşapoarte. Şi europenii, în aceste condiţii, ne vor pune limite şi restricţii”. Întrebat de ce îşi perfectează paşaport biometric, Ion, în contrast izbitor cu pragmatismul său, îmi răspunde evaziv: „Poate merg la odihnă, dar poate… cine ştie”.

„E mai bine cu Europa, decât să păţim ca Ucraina”

Tot lângă panoul cu informaţii o doamnă elegantă, de vârsta a două, mă întreabă iarăşi într-o rusă curată dacă n-am un stilou. I-l ofer şi folosesc prilejul de a intra în vorbă cu ea. Aflu că se numeşte Valentina, e din Chişinău şi că abia acum a reuşit să adune actele necesare. „Îmi fac paşaport biometric pentru că vreau să-mi vizitez la toamnă fata care stă în Austria. „Am multe rude în Rusia şi Ucraina, dar cât priveşte ţara noastră mică, e mai bine deja să fim cu Europa, decât să urmăm exemplul Ucrainei. Oricum până la urmă tot acolo vom ajunge, adică în Europa. Căci nimeni nu vrea război”.