Femeia care ştie cum să-şi brodeze soarta // TRADIŢIE

Cei din Slatina preferă să-şi unească sorţile cu cei din Slatina

„În sus! În jos! Stop!”. Zece ani a fost semnalizatoare în mina de sare din localitate, 15 ani a lucrat controlor la cinematograf, a fost şi socăciţă (bucătăreasă) la şcoala-internat din Slatina şi la un restaurant. A deprins arta cusutului la 30 de ani de la mama ei, în nopţile lungi de lucru în mină, cosea făţoaie (feţe de masă).

Marina LIŢA, Svetlana PANŢA

„Am învăţat-o acest meşteşug şi pe fata mea mai bătrână (mai mare)”, ne spune mândră mătuşica. Faceţi cunoştinţă! Maria Vişnevschi din Slatina, raionul Teceu, Ucraina, care, la 73 de ani, se supără când îi spui că e babă. E energică, foarte energică. A lucrat 42 de ani şi încă nu are de gând să spună stop.

În mina de sare de la Slatina, cosea toate nopţile. Nu avea energie electrică, lampa era singura sursă de lumină. „Am lucrat semnalizatoare. Când cobora liftul cu mineri, semnalam că se poate, că e liber. Stop! Sus! Jos!”, povesteşte femeia potrivindu-şi năframa.

„Portul naţional se poartă mai puţin”

„La noi, toate femeile poartă şerincă (năframă). Cele măritate o leagă sub barbă, fetele tinere, după cap.” „Da’ babele cum?”, intervine Vasile Ona din aceeaşi localitate. Întrebarea o pune în dificultate, strânge din umeri. Meşteşugăriţa nu vrea să arate că babele îşi înnoadă năframa într-o parte, aproape de ureche.

Se grăbeşte să se laude cu fiicele sale: „Da, sunt străbabă, am 73 de ani. Fetele mele sunt bătrâne – una are 42 de ani și alta 52. Ambele sunt măritate”.

Cămașa și fusta în care o vedem îmbrăcată sunt făcute de o mătușă de-a sa. „Mă îmbrac în ele de Sfânta Maria, de Sfântul Petru. M-am pornit la biserică şi am luat pe mine hainele astea. Şi acum se poartă portul național. Mai puțin ca acum 20–30 de ani, dar se poartă. Lumea umblă acum cu moda, mai puţin în haine naționale”, remarcă trist Maria.

„Am mai fost căsătorită”

Maria Vişnevschi nu a avut o viaţă uşoară. Prima dată s-a căsătorit la 25 de ani. „Cum să vă spun?… Am mai fost căsătorită. La prima nuntă, omul n-a venit, s-a răzgândit”, spune oarecum ruşinată femeia. Din păcate, fiica sa mai mare a avut aceeaşi soartă.

„După ce s-a căsătorit fata cea bătrână cu românul ei, a născut o fată, bărbatu-său a uitat de ei. A plecat în România când soție-sa era grăvidă în luna a cincea. Nepoata mea, când a împlinit 18 ani, a mers la niște mătuși în România, atunci pentru prima dată și-a văzut tatăl”, spune femeia.

Cei din Slatina preferă să-şi unească sorţile cu cei din Slatina şi atunci când copiii îşi prezintă perechea părinţilor, ultimii se cam revoltă dacă nu e cineva din sat.

„La 30 de ani, mama m-a învăţat a coase”

Tot ce a făcut, a făcut de una singură. După zece ani de lucru în mină, a fost angajată la cinematograf. „Și casieră am fost, și controlor. Și socăciță la școala-internat, patru ani, am lucrat într-un restautrant. Am 42 de ani lucrați, am o pensie de 970 de grivne (1358 de lei)”, spune Maria. „Să vedeți ce mese de nuntă gătea. Acum la noi nu se fac nunţi, toţi merg la restaurant”, intervine Vasile Ona.

„Când aveam vreo 30 de ani, mama făcea cămăși, ea m-a învățat. Și eu am învățat-o pe fata asta mai bătrână. Am vândut sute de fățoaie. În mină, ce trebuia să fac? Toată noaptea coseam. Fățoaia Lorettei am cusut-o în două luni.”

Babă cu trei nepoţi şi doi strănepoţi

Are două fete, ambele profesoare. „Fetele sunt măritate. Am trei nepoți şi doi strănepoți. Una dintre fete e căsătorită cu un bărbat din România, are doi copii: o fată de 18 ani și un băiat de șase ani. Celălalt ginere e din Soroca, din Moldova.”

Din păcate, una dintre fete nu este lângă ea pe moment. „E plecată în Cehia, am rămas babă cu doi nepoți. Lucrează la o fabrică de bere. A spus că e foarte greu. Mamă, îți îngriji banii, că tare greu se fac”, susţine cu tristeţe Maria.

Stă ca pe ace şi se uită la noi. „Trebuie să înceapă slujba la biserică, aşa că eu mă duc dacă nu mai aveţi nevoie de mine”, spune femeia în timp ce-şi aşază lucrurile în geantă. Îşi leagă şerinca sub barbă, ne salută respectuos şi dispare după uşă.

Când eram tânără, toți umblau în port național și copiii, și tinerii, și bătrânii. Aista e costum de bărbat. Stofa e mai dură, și bărbații sunt mai duri, pânza e din bumbac cu fir de in. La cămașă se agață gacii (pantalonii). Are gaci de când avea vreo șapte ani.

Fetele îmbrăcau cămașa, seamănă mai mult cu o rochie, apoi zadia (fusta), care se făcea mai lunguță. Tineretul poartă catrințe și zadii făcute din niște mătase.

Şi acum sunt straie autentice, dar mai puține. Cele autentice sunt din bumbac, iar cele modernizate – din mătase. Puneți mână, e țesută la război. Acum găsești greu stofă de bumbac. Se spală bine. Acum le spălăm cu maşina, iar mai înainte le puneam la fiert. Înainte de 1 mai așa ieșeam. În timpul românilor, și băieții, și fetele mergeam la școală în costume naționale.