Făt-Frumos şi fata cu un picior mai scurt

După ce viaţa i-a dat palme grele, a avut puterea să treacă peste greutăţi şi să meargă mai departe

O spun din capul locului, eroul acestei poveşti are calităţi speciale. Înalt şi frumos ca un brad, bine văzut, iubit şi apreciat. E un om practic şi raţional. Ţine la familie ca la ochii din cap. După ce viaţa i-a dat palme grele, a avut puterea să treacă peste greutăţi şi să meargă mai departe.

Prizonierul durerii şi suferinţei

Îl cheamă Valeriu, s-a născut într-o familie cu patru copii, el fiind cel mai mare. Nu împlinise şapte ani când, din gelozie, tatăl său şi-a tras un glonte în cap, lăsând-o pe mamă-sa văduvă la numai 31 de ani cu copiii mici. Nimeni nu s-a aşteptat ca badea Trifan, omul rugăciunii, blând şi smerit ca un sfânt, să facă una ca asta. Şi măcar dacă ar fi fost adevărată povestea despre aventura Nataliei cu şeful fermei. N-a avut ce face vecinul Vasile şi a glumit într-un amurg la un pahar de vin: „Şi chiar crezi că nevasta ta e cheie de biserică? Numai eu de câte ori am văzut-o intrând cu Ilarion în pădure. Chiar şi acum e plecată cu el. Du-te acasă şi ai să vezi că n-o s-o găseşti…”.

N-a mai aşteptat până când îşi va duce vecinul vorba la sfârşit. S-a ridicat cu sentimentul omului trădat de persoana iubită şi a plecat puşcă acasă. Vorbele lui Vasile i-au întunecat minţile, l-au scos din echilibru. S-a stins pe loc capacitatea sa de a ierta şi de a avea răbdare. A intrat în casă. Într-adevăr Natalia lipsea, era la o vecină. Dar Trifan, crezând celor spuse de vecin, a luat arma pe care o avea în dotare şi s-a împuşcat.

Familia a trecut foarte greu peste această dramă. Dar cel mai mult a suferit Valeriu. Nu mai avea cine să-i răspundă la întrebări, cine să-l ţină pe genunchi şi să-i spună poveşti. Şi mai triste şi mai sfâşietoare i-au devenit zilele după trei ani de la moartea părintelui, când mama le-a adus în casă un alt tată, care îl bătea şi îl exploata mai mult decât pe fraţii săi. La puţin timp după aceea, o altă lovitură i-a stors şiroaie de lacrimi – s-a prăpădit fratele Nicuşor.

Plecase dimineaţa să ducă de mâncare ciobanilor şi nu s-a mai întors. Toţi credeau că a rămas la stână. Dar nici a doua zi şi nici a treia n-a apărut. Şi doar peste o săptămână, când îl căuta cu mama şi nu-l putea găsi, un om din sat a venit şi le-a spus că l-au găsit pe Nicuşor înecat în iazul de pe Râpa cea mare. Şi iarăşi mare jale peste casa lor. A fost cumplit să-l vadă pe cel mai drag frate mort… Aşa a crescut Valeriu, în durere şi suferinţă, visând la propria familie, care să-i aducă pacea şi liniştea.

„Dragoste” pe două fronturi

După absolvirea şcolii a plecat la muncă în Kazahstan. Cu banii câştigaţi şi-a început studiile la universitatea agrară. Pe la anul trei s-a îndrăgostit de o fată foarte frumoasă. Peste un an şi jumătate era gata să se căsătorească cu ea, însă o nouă lovitură a dat peste sufletul său. Iubita în care crezuse atât de mult se juca de-a dragostea pe două fronturi, avea logodnic plecat în Canada. Şi la intervale de o lună–două lua avionul spre Toronto, chipurile în deplasare. În realitate însă, pleca să se întâlnească cu el. S-a întristat şi s-a mirat cum de nu observase nimic în comportamentul ei care să-i dea de bănuit şi cum de a putut iubi atât de mult o domnişoară care nu merita dragostea lui?!

Cum a putut această femeie să iasă cu el prin oraş, să meargă împreună la zile de naştere, la restaurant, film, prefăcându-se că e îndrăgostită? S-a tot întrebat aşa câteva luni până când a respirat uşurat.

Cunoştinţa cu Ana

Munca şi-a început-o la nordul republicii. N-a vrut să se întoarcă în satul de baştină. S-a pus pe muncit cu dăruire şi dragoste. Greutăţile prin care a trecut i-au mărit ambiţia de a reuşi. A avut nevoie de un împrumut de la bancă pentru a putea înfiinţa propria afacere – o gospodărie ţărănească, ce, în scurt timp, i-a adus rezultate frumoase.

Aici, la nord, avea s-o cunoască pe contabila Ana, o tânără cu un picior mai scurt. A angajat-o la întreprinderea sa. La început, s-a legat între ei o simplă prietenie. Cu trecerea timpului însă, Valeriu avea să observe că Ana ştie să-şi trăiască altfel viaţa, să o iubească mai mult, să-i mulţumească Domnului pentru fiecare clipă trăită. Într-o toamnă s-a îmbolnăvit grav. A dat peste el o pneumonie de care a scăpat cu greu. Ana a fost cea care l-a vizitat în fiecare zi la spital. Învăluit de sentimente de recunoştinţă, Valeriu se simţea tot mai ataşat de ea, avea impresia că renaşte din suferinţele sale. Dar nu se aprindea în el scânteia care să-l frigă la inimioară, aşa cum se întâmplase cu frumoasa pe care o cunoscuse în anii de studenţie.

Capabil să ia decizii şi să meargă până în pânzele albe şi în aspect sentimental, în cele din urmă, a hotărât să se căsătorească cu Ana. I-a cerut mâna, ea s-a îndrăgostit de el şi nu voia nimic altceva decât să fie împreună o viaţă întreagă. El nutrea doar simpatie şi respect. Cu toate astea, s-au căsătorit. Valeriu era convins că respectul poate cimenta o familie. „Ana trebuie să aibă o viaţă liniştită şi să-mi nască copii frumoşi. Poate, cu timpul, mă voi îndrăgosti de ea”, şi-a zis el când au mers la cununie.

Iubirea revarsă în casa lor bunătate şi încredere

Nu peste multă vreme chiar aşa s-a întâmplat. Ceea ce şi-a dorit Valeriu s-a împlinit. S-a îndrăgostit de Ana atunci când i-a adus pe lume primul copil. Această femeie cu suflet cald a reuşit să-l facă fericit. Iubesc amândoi, şi iubirea revarsă în casa lor bunătate şi încredere, credinţă şi sinceritate de aproape 20 de ani. Sunt două persoane sociabile şi simpatice, care trezesc respectul celor din jur. Au făurit atâtea lucruri împreună: casă, livadă, piscină, trei fii frumoşi şi sănătoşi.

Ştiu cum să rezolve problemele pentru ca fericirea să le intre mereu în casă. Valeriu o domină pe Ana şi ei îi place. Nu are niciun pic de ură în inima lui. Îi place să converseze cu buna lui soţie ore în şir, să-i adreseze întrebări şi să primească răspunsuri inteligente. Plină de entuziasm şi bucurie, căsătoria lor e în continuă înflorire. De când sunt împreună, să nu-i vorbim într-un ceas rău, Valeriu n-a mai fost pus la grele încercări. Zice că Dumnezeu îl răsplăteşte pentru că a putut-o face fericită pe Ana, care credea că din cauza deficienţilor fizice n-o să se mai căsătorească niciodată.

Nina Neculce

The following two tabs change content below.