“Fără tine, despletită, vor veni pe lume zorii?”

Iubire dintre o kaghebistă şi un scriitor

La lumina lunii se priveau îndelung, în tăcere. Trebuia să se despartă. Igor a aflat că Ana, care i s-a lipit de inimă de la prima vedere și alături de care s-a simţit atât de bine aproape un an, făcea parte din KGB. Sunt momente în care inima vede mai bine şi mai departe decât ochii cei mai ageri. Igor ştia să vadă cu inima. De această dată însă s-a înşelat. Era convins că Ana îl lucrează, nu întâmplător îl provoca la atâtea discuţii despre puşcăriile comuniste, despre Stalin, despre cerul acoperit de comunişti care nu-i mai permitea lui Dumnezeu să comunice cu oamenii. S-au despărţit, fiind convins că va fi tras la răspundere pentru tot ce a vorbit cu securista. Era 1946.

Încetul cu încetul s-a detaşat de munca sa

În scurta lor despărţire, îl cuprindeau furtuni de întrebări fără răspuns. Şi acel „un nu ştiu cum şi un nu ştiu ce” pe care îl simţea în suflet se revărsa în poezie: „Undeva în miezul nopţii au înmărmurit cocorii… / Astăzi nu-mi mai vine nimeni de noroi şi frunze ude… / Azi de-atâta plâns nici ploaia parcă nu se mai aude… / Fără Tine, despletită, vor veni pe lume zorii?…”.

Sau un alt fragment dintr-o altă poezie: „Prăvaluri de granit şi creste, creste… / Şi cerul răsturnat. Precum un vis. / Ce taină ne unise fără veste, / Străini, deasupra negrului abis? / Atâta duioşie în privire, / Atâta dor în tine neascuns… / Şi-n mine, izbucnite în neştire, / Furtuni de întrebări fără răspuns!”.

Dar kaghebista venită tocmai din fundul Siberiei, dintr-un sătuc de lângă Irkutsk, era prietenă cu Binele şi Adevărul şi nu-l alungase pe Dumnezeu din suflet. Pentru ea, dragostea era mai presus decât KGB-ul. Menită să-l îmblânzească pe cel care îl iubea cu tot focul inimii, încetul cu încetul, s-a detaşat de munca sa. A zis că nu are nimic cu securitatea statului, dar nici nu mai vrea să facă parte din KGB. Au venit cei de la partid şi au scos-o din apartament, punând-o într-o cameră de câţiva metri pătraţi. I-au propus să plece din Moldova, să-şi continue cariera în altă parte, a refuzat. O ameninţau cu arestul. A rezistat. Şi a rămas să-şi ţese destinul şi marea iubire timp de 66 de ani alături de marele om de cultură, traducătorul înnăscut, poetul şi eseistul Igor Creţu.

Era frumoasă, blândă, politicoasă, tandră

Om cu calităţi înnăscute, Igor Creţu era un flăcău puţin spus frumos la 23 de ani, când o întâlnise pe Ana. Întors de pe front, luptase şi în Armata română, şi în cea sovietică, s-a angajat în calitate de instructor militar la Şcoala medie nr. 4 din Chişinău, fiind responsabil şi de organizarea acţiunilor artistice din şcoală. Ana, în calitate de angajată a KGB-ului, controla nivelul de cultură din şcoli. Au făcut cunoştinţă la una din serbările şcolare. Era frumoasă, blândă, politicoasă şi tandră. Avea ochii albaştri şi o faţă atât de expresivă! Bătrânul scriitor îşi aminteşte: „O gingăşie şi o delicateţe care conferea frumuseţii ceva ceresc. M-a fermecat din prima clipă. Nu mi se mai întâmplase cu nicio fată aşa ceva. Până la ea, nimic mai departe decât flirt, nici chiar sărutări. Din prima clipă, am dorit să ne vedem şi a doua, şi a treia oară. Nu mai văzusem până atunci un suflet mai frumos şi mai curat. Şi foarte repede s-a întâmplat, chiar în anul acela, 1945, să ne unim trupeşte şi sufleteşte pentru toată viaţa. Ţin minte, era 24 august, aşa-zisa Zi a eliberării Chişinăului. Totul în noi striga de bucurie. În plimbările noastre, lucru ciudat, nu aveam nevoie de cuvinte, ne priveam şi ne înţelegeam destul de bine din priviri”.

Dar această fericire, ce părea să nu mai aibă sfârşit, s-a frânt, aşa cum vă spuneam în clipa când tânărul îndrăgostit a aflat că Ana făcea parte din KGB. A fost o cruntă lovitură. Lucrurile însă s-au lămurit repede şi relaţia a continuat. Evenimentul a fost marcat cu două sticle de vin „Zaibăr”, varză murată şi cartofi fierţi alături de câteva rude apropiate. Aceasta le-a fost nunta. Erau vremuri foarte grele. Erau chemaţi mereu la securitate şi ameninţaţi: „Au încercat să o compromită faţă de mine. N-a trecut nici asta. Şi atunci ne-au spus să facem ce vrem, dar nu ne-au lăsat în pace. Cei cu indicaţiile de la partid ne mai aminteau din vreme în vreme că sunt cu ochii pe noi”.

N-a influenţat nicio ideologie asupra lor

În relaţia lor a existat ceva mai bun, mai plăcut, mai presus decât certitudinea că eşti iubit de cel pe care îl iubeşti. Au avut tot timpul de înfruntat greutăţi, dar cu cât le era mai greu, cu atât erau mai mulţumiţi. Sufletele le-au fost întotdeauna pline de acel omenesc din noi, acel frumos care nu are nevoie de sentimente exterioare în pofida tuturor invidioşilor: „Aveam un sentiment absolut deosebit. Eram oameni absolut străini ca şi cultură, educaţie, viziune. Ea era formată de kaghebişti, eu – de o lume cu gândire absolut liberă, dar între noi era ceea ce fusese între Adam şi Eva înainte de a muşca din fructul oprit. Asupra noastră n-a influenţat nicio ideologie. Am avut întotdeauna linişte sufletească. Şi am fost fideli unul faţă de altul până la sfârşit. Câte intrigi s-au făcut! Câte scrisori anonime primeam şi eu, şi ea! Mi se spunea că e aşa şi pe dincolo, că m-am căsătorit ca să-mi fac carieră. Doamne! Dar câte bârfe a stârnit portretul pe care i l-a făcut Sainciuc şi multe altele!… Am rezistat la toate pentru că am avut sufletele curate, încredere unul în altul. În situaţia în care bolile au dat năvală peste noi, făceam lucrul de jertvă amândoi. Fiecare gest al unuia pentru celălalt ne făcea să gustăm cu şi mai multă intensitate bucuria interioară. Noi n-am făcut ceea ce au făcut majoritatea colegilor scriitori, să ne obişnuim şi să admitem situaţia aşa cum este. Am trăit o lume a noastră pe care ne-am creat-o, punându-ne sufletele în ascultare. În casa noastră nu s-a vorbit niciodată despre răzbunare. Şi am putut să ne dovedim că ne înţelegem nu numai cu mintea şi cu spiritul, ci cu întreaga fiinţă.Trăiam unul pentru altul, abia acum mi-am dat seama când ea nu mai este.”

 (Alte momente dintr-o viaţă de 66 de ani trăită frumos citiţi în ediţia de vinerea viitoare.)

Nina Neculce

 

 

The following two tabs change content below.
Nina Neculce

Nina Neculce