„Fără poezia din R. Moldova nu cred că e întreagă poezia română contemporană”

Interviu cu poetul George Vulturescu, Satu Mare, România

– Câţi kilometri sunt între Satu Mare şi Chişinău, stimate George Vulturescu? Ce v-a determinat să parcurgeţi această distanţă, din când în când?

…Doamnă Irina, între Satu Mare şi Chişinău sunt vreo… 675 de km. Există, întotdeauna, motivaţii – nu e nimic de inventat: un prieten–doi, o promisiune (lui Arcadie Suceveanu, preşedintele U.S.) şi vechea mea convingere: fără poezia din R. Moldova nu cred că e întreagă poezia română contemporană …

– Un poet la volan e concentrat doar asupra drumului sau e tentat să se gândească şi la poezie?

Nu conduc eu. Din cauza accidentului la ochi, cândva în copilăria mea, nu pot conduce… Am un şofer excelent, Ionică Moldovan, care a fost amendat prima dată ca şofer în… Moldova! A vrut să-şi schimbe numele de supărare… Aşadar eu pot „visa” (călătoria e mereu un vis), „văd cu scrisul”, e un vers al meu, şi cu sufletul… Sunt fascinat de locuri şi „opriri” – la Bistriţa (cafeneaua de lângă librăria „N. Steinhardt” unde mă întâlnesc cu scriitorii bistriţeni), la Câmpulung Moldovenesc (la păstrăvăria poetului Tucu Moroşanu), la Iaşi cu prietenii şi seara lui Daniel Corbu. Plec întotdeauna dimineaţa spre Chişinău …

– Cum aţi scris noul volum al Dvs., „Grota şi literele”, publicat recent la Editura Eikon? V-a inspirat călătoria la mănăstirea Turnu de pe malul Oltului, unde aţi vizitat grotele călugărilor Misail şi Daniil? V-aţi apucat de scris imediat după această drumeţie în munţi? Citez din poemul „Viespe de grotă”: „Tu ai rugăciunea, Misail,/ eu am pus totul în versuri … O procesiune neagră este scrisul”… Totuşi, urmaţi această procesiune neagră de ani şi ani.

Da, scrisul e o procesiune la care asistă toate elementele naturii, oamenii pe care i-ai cunoscut şi cei pe care nu i-ai cunoscut…

Am scris cartea după/ sau în timpul unei excursii cu soţia mea Claudia la Mănăstirea Turnu, lângă Cozia… Ea a intrat în biserică să se închine la icoane, eu am urcat scara spre grote… Am stat înăuntru şi apoi am privit Valea Oltului gândindu-mă ce vor fi văzut zile în şir şi în nopţile lor călugării Misail şi Daniil… În acest timp a urcat (scara are vreo doi metri) o femeie foarte frumoasă: trup sculptat, mijloc de strâns în braţe şi o rochie de piele de două palme… Venise cu un grup de motociclişti robuşti, greoi, toţi în haine de piele, care căscau gura pe jos… Brusc m-am gândit: Doamne, oare ce-ar fi simţit călugărul Misail dacă ar fi văzut-o?… Desigur că imaginaţia mea a început să lucreze barbar… Am reuşit să „rămân” în grotă 40 de zile (secţiunea de care vorbiţi are 40 de poeme)… Un fel de răspuns al meu, profan, la singurătate: scrisul e o grotă în care trupul se „usucă” zi de zi…

– Credeţi în izbăvirea prin poezie? Vă izolaţi de oameni când simţiţi că e momentul să scrieţi versuri?

Numai Dumnezeu poate izbăvi… Scrisul e „grota” în care-i aşteptăm izbăvirea: îl aud într-o grotă alăturată, într-o singurătate şi mai mare…

Da, eu nu pot scrie în grupuri, în gălăgie… Am nevoie să fiu singur în rugăciunea scrisului…. ca şi animalele care se retrag în hăţişuri ca să moară sau să se împreuneze…

– Aţi fondat revista „Poesis” la Satu Mare, aţi organizat numeroase festivaluri şi reuniuni ale poeţilor din diferite ţări. Ce se întâmplă când se adună mai mulţi poeţi în acelaşi loc? Un fel de seism poetic?

Revista şi Festivalul Internaţional „Zilele Culturale Poesis” vor împlini anul viitor 25 de ani… E o vârstă de femeie frumoasă… Oho, când se întâlnesc poeţii!… Am fost gazda lor atâţia ani şi o gazdă nu-şi va discredita oaspeţii… Sunt minunaţi poeţii: ziua par să mănânce doar flori, iar noaptea muşcă din trupul morţii până li se strepezesc dinţii…

– Prin ce miracol a apărut revista „Poesis Internaţional”? Satu Mare a devenit o capitală europeană a poeziei datorită revistei „Poesis Internaţional”?

„Poesis” a apărut la Satu Mare în februarie 1990… Au fost festivaluri an de an, întâlniri „internaţionale” – la unele chiar ai fost prezentă cu distinsul poet, soţul tău, Nicolae Popa… În 2010, a apărut „Poesis Internaţional” – sub coordonarea prietenului Dumitru Păcuraru, poet şi director de ziare sătmărene… Era, în ideea lui, o deschidere către o generaţie mai tânără, de aceea l-am cooptat pe Claudiu Komartin… Cele două reviste sunt o singură pasăre, miraculoasă, o idee „nebunească” de poeţi din provincie care au nevoie de ceilalţi. În capitală nimeni nu e preocupat de ceilalţi. Am, alături de D. Păcuraru, o cafenea „Poesis”, un loc în care orgoliile ardente ale poeţilor se pot aşeza unul în faţa celuilalt… Acolo îi primim, acolo le prezentăm cărţile…

– Cum ar putea Chişinăul să se facă mai vizibil în mişcarea literară internaţională? Cum v-a părut Primăvara Poeţilor 2013 de la Chişinău?

Prin perpetuarea ediţiilor „Primăvara Poeţilor Europeni”, prin invitaţi din ţările din jur care să promoveze valorile cunoscute la Chişinău. Premiile trebuie să fie mai puţine, dar reprezentative. Prin antologii bilingve sever alcătuite… Eu apreciez efortul Uniunii Scriitorilor din R. Moldova (Arcadie Suceveanu şi colectivul din jurul său), temele propuse pentru acest an. Ele trebuie diversificate, trebuie să fie teme care să ne reprezinte şi „ne dor” pe toţi. Soroca – un punct din program este binevenit, mai ales că acolo e un grup de cultură în jurul teatrului condus de Petre Popa, şi el poet… Mi-aş fi dorit să participe mai mulţi poeţi, membri ai Uniunii… Grupurile nu fac o literatură…

– Cât de uşor sau greu e să parcurgeţi drumul spre Bucureşti? La ce evenimente din Bucureşti o să participaţi în sezonul literar curent? Cu ce festivaluri de poezie aveţi contacte permanente?

Spre Bucureşti merg mai des, dar cu trenul: e o plecare la ora 1810 din Satu Mare şi ajungi dimineaţa pe la ora 730-800…

La Bucureşti am participat în perioada 10/11 iunie la Consiliul Naţional al U.S.R. (sunt reprezentant al filialei din Cluj, una dintre cele mai importante), la festivităţile decernării Premiilor U.S.R. pe anul 2012 (am fost ales prin vot preşedinte al juriului de preselecţie, un prilej nedorit pentru că nu poţi mulţumi pe nimeni…). Alte festivaluri? Sunt în legătură cu cele mai importante din ţară, dar nu particip la toate… Sunt legat de Botoşani (sunt vicepreşedinte al Congresului de Poezie iniţiat de Gellu Dorian), de Bistriţa, Zalău, Cluj, Timişoara. Dacă totul va decurge bine la serviciul meu (director al Direcţiei pentru Cultură şi patrimoniu din Satu Mare), voi participa şi la Turnirul poeţilor de la Gyula (Ungaria), unde ne vom „confrunta”, clujenii cu poeţii din Arad, sub privirile olimpiene ale preşedintelui Nicolae Manolescu…

– Când vă odihniţi de poezie? Aţi pus la cale o nouă călătorie în munţi?

De poezie şi în poezie mă odihnesc scriind… Citesc cu mai mare plăcere decât scriu … Revista Poesis mă obligă să ţin o rubrică de critică literară la zi (De aici s-au născut cărţile cu articolele publicate – Cronicar pe Frontiera „Poesis”, vol. I (2005), vol. II (2012)… Cred că voi pleca în concediu din nou în munţi (acum voi alege Sinaia), dar cu „propriii munţi din suflet”…

– Vă mulțumesc pentru interviu.

A dialogat Irina Nechit

 

 

The following two tabs change content below.