„Fără o asistare judicioasă, vom continua să pierdem din bogăția colindatului”

Interviu cu dr. Varvara Buzilă, secretar științific al Muzeului Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală

– Stimată doamnă Varvara Buzilă, un obicei vechi de Crăciun este colindatul în ceată bărbătească, înscris de către R. Moldova și România în Lista Reprezentativă UNESCO a patrimoniului cultural imaterial al umanității. Aţi avut şi Dvs. o contribuţie considerabilă la această victorie repurtată de patrimoniul românesc la UNESCO. În ce sate din R. Moldova se mai aude astăzi colindatul în ceată bărbătească?

Se colindă în mai multe sate și orașe, dar cu o intensitate diferită. În prezent, e dificil să înțelegi de ce în unele localități obiceiul e mai viabil, iar în altele a trecut în memoria pasivă a locuitorilor. El a suportat multe mutații în ultimii 200 de ani ca urmare a exploziilor culturale și aculturațiilor. De la sacralitatea lui totală, s-a ajuns la o etapă care amintește abia de fosta lui condiție. Se mai colindă, în pofida multor provocări ce au afectat obiceiul atât în perioada de după al Doilea Război Mondial, cât și mai recent sub impactul migrației, globalizării și distructivismului social. Se colindă prin satele cu puternică voință identitară, comunitară din sudul R. Moldova, raioanele Cantemir, Cahul, Căușeni, Ștefan-Vodă, în localităţile din raioanele Criuleni, Orhei, Telenești, Sângerei, Rezina, Soroca, Șoldănești, precum şi în cele din Edineț, Râșcani, Dondușeni, Drochia, Briceni, Ocnița.

– Există sate la nordul, dar mai ales la sudul republicii care au sărbătorit de-a lungul timpului Crăciunul pe 25 decembrie, în majoritatea satelor însă lumea rămâne la tradiţia lui 7 ianuarie. Vorbiţi-ne despre istoricul Crăciunului sărbătorit pe stil nou în Basarabia.

Statele Europei au trecut treptat la așa-numitul stil calendaristic nou. În 1923, la Conferința panortodoxă de la Constantinopol s-a discutat această problemă, iar ca urmare s-a produs o schismă în lumea ortodoxă. Bisericile din România, Grecia, Bulgaria, Patriarhia din Constantinopol, Alexandria și Antiohia au acceptat calendarul îndreptat, iar bisericile din Rusia, Serbia, Muntele Athos și Patriarhia Ierusalimului au rămas la stilul vechi. Un număr considerabil din localitățile Basarabiei, parte a României Mari, a acceptat această schimbare. Până prin anii 60–70 ai secolului XX, numărul acestora s-a păstrat, după care a început să descrească. În ultimele decenii, tot mai multe familii și chiar comunități trec la stilul nou, încât în prezent aproape 20% din localități sărbătoresc Crăciunul la 25 decembrie.

20%

din localități din R. Moldova sărbătoresc Crăciunul la 25 decembrie

 

– Ce relicve din perioada interbelică și postbelică s-au păstrat la Muzeul Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală despre obiceiul Crăciunului?

În timpul colindatului de Crăciun, colindătorii folosesc puține obiecte rituale. Fiecare ceată are bețe sau ciomege mari ca să poată umbla noaptea prin sat, cu ele bat ritmul în timpul colindatului, pe ele pun colacii primiți de la gazde, după ce umplu traistele. Avem câteva bețe de-ale colindătorilor bogat scrijelate datate cu începutul secolului XX, batiste brodate de fetele de la sud, care au fost prinse la pieptul sau la căciula colindătorilor, panglici cu care erau ei însemnați la căciulă ca fiind favoriții fetelor. Colacii de ritual primiți în dar și stelele folosite de colindători sunt de la sfârșitul secolului XX.

– De fapt, s-au mai păstrat obiceiuri de până la 1940?

Obiceiul colindatului din diferite părți ale Basarabiei în perioada interbelică nu a fost cercetat în plinătatea manifestărilor sale. Cercetările întreprinse după al Doilea Război Mondial au fost fragmentare, încât chiar dacă au fost publicate câteva lucrări retrospective, se resimte până în prezent lipsa unor volume despre complexitatea obiceiului, corpusuri de colinde, însoțite de descifrări muzicale și pașaportizări riguroase.

La sudul Basarabiei s-au păstrat foarte multe colinde laice adresate diverșilor membri ai comunității: oamenilor buni și bătrâni, fetelor bune de măritat, flăcăilor pricepuți la diferite lucrări (vânători, crescători de cai, ciobani, baci, pescari, negustori, preoți etc.), pruncilor și părinților lor, flăcăilor morți pe câmpul de luptă, colind de seară, colind de la miezul nopții, colind de dimineață etc. O asemenea bogăție trebuie să ne fie de măsură când vrem să recuperăm repertoriul colindelor de pe întreg teritoriul Basarabiei.

– Astăzi, în Basarabia, Crăciunul este sărbătorit de două ori, pe stil nou şi pe stil vechi. Această „particularitate” a noastră e în sprijinul sau în dauna păstrării patrimoniului nostru inestimabil?

Pe vremuri, despre familia și casa colindată se credea că vor fi prospere în noul an, iată de ce ceata trebuia să îi onoreze cu colindatul pe toți membrii comunității. Dacă cineva era trecut cu vederea, se supăra și credea că nu-i va merge în viață. Colindatul este un act ritual, profund simbolic, laudativ, sacru, prin care se încerca reactualizarea condiției sacre a vetrei satului, Cosmosului, relațiilor sociale. Generalizând actul ritual, putem spune că în spațiul nostru se colindă cea mai îndelungată perioadă în an, 12 zile+12 zile, adică 24 de zile. O asemenea rostuire a colindatului ar trebui să aducă bunăstare, înțelegere și coeziune în toată societatea.

– Tradiţia de a colinda în oraşe exista chiar şi în perioada sovietică în mahalale istorice ale Chişinăului. Ea dispare cu desăvârşire în ultimii ani. Credeţi că mai pot fi reanimate aceste tradiţii citadine? Ne referim nu la puzderia de formaţii folclorice tirajate de la grădiniţă şi până la centrele de cultură, ci la obiceiul neaoş, venit din inima omului când trăieşte marele miracol al Naşterii Domnului.

Transmiterea colindatului pe calea oralității, tradiției, din generație în generație, cum s-a întâmplat de veacuri, este mijlocul ideal, dar nu mai este suficientă. Pentru că generațiile nu comunică îndeajuns. Fără o asistare atentă, judicioasă a unui bun cunoscător al tradițiilor locale (bătrân, căpitan de ceată sau conducător de colectiv folcloric), a transmiterii acestei moșteniri către tânăra generație, vom continua să pierdem din fondul colindelor și din bogăția colindatului.

Sunt conducători exemplari între conducători mediocri și formații de referință în moștenirea autentică a colindatului între formații cu o pregătire regretabilă. Este important să facem diferență și să promovăm pe toate căile funcționale obiceiul, reabilitându-i plinătatea manifestărilor.

Interviu realizat de Victoria Popa

The following two tabs change content below.
Victoria Popa

Victoria Popa