„Fără lustraţie e imposibil să construieşti un stat democratic”

Interviu cu Hubertus Knabe, istoric german, militant pentru drepturile omului, director ştiinţific al Berlin-Hohenschönhausen Memorial

3.bild

Foto: bild.de

Hubertus Knabe, istoric german, militant pentru drepturile omului, director ştiinţific al Berlin-Hohenschönhausen Memorial, muzeu şi memorial al închisorii de tortură STASI din Berlin. A fost purtător de cuvânt al Partidului Verzilor. Hubertus Knabe consideră că, fără aplicarea legii lustraţiei şi fără accesul la documentele poliţiei politice, este imposibilă edificarea unui stat democratic. Mai mult, în condiţiile în care nu sunt pedepsiţi cei care au comis crime în timpul regimului comunist, crimele comise de stat sunt acceptate ca acţiuni legale, practică periculoasă pentru democraţie. Interviu realizat cu susţinerea Institutului de Istorie Socială „Pro Memoria”.

– Stimate domnule Knabe, în RM se discută despre lustraţie, unii oameni de cultură şi unii politicieni însă cred că această lege va diviza şi mai mult societatea. Ce opinie aveţi despre acest subiect?

Pentru a stabili o democraţie, trebuie formată o administraţie democratică. E imposibil să construieşti un stat democratic cu oameni care sunt împotriva democraţiei, de aceea înlocuirea personalului este necesară. În toate ţările ex-socialiste din Europa Centrală s-a făcut acest lucru, începând de la parlament, guvern, administraţie. În toate ţările Europei Centrale, au fost adoptate diverse forme ale lustraţiei. Cel mai interesant model, în opinia mea, este cel ceh. Republica Cehă a aplicat lustraţia nu numai pentru colaboratorii poliţiei politice, dar şi pentru membrii Partidului Comunist.

În Germania, în cazul administraţiei publice, au fost efectuate 1,7 mil. de verificări. În Polonia, a fost aplicat un alt sistem. Oamenii care au candidat pentru funcţii publice au fost întrebaţi dacă au colaborat sau nu cu poliţia politică şi, în cazul în care au minţit, după verificare, şi-au pierdut lucrul. În România şi Bulgaria, s-au făcut depoziţii care au fost verificate în mod obligatoriu, începând cu preşedintele statului, primul ministru, membrii guvernului, deputaţi etc.

E un lucru important ca alegătorii să ştie înainte de alegeri dacă cel care candidează pentru o funcţie publică a colaborat sau nu cu poliţia politică. Prin urmare, cred că şi pentru RM, lustraţia va fi un instrument util pentru a schimba structurile vechi sau pentru a promova valorile democratice în administraţia publică.

– Se ştie că URSS a reuşit să retragă documentele KGB. Doar în RDG, după cum menţionează istoricul american Watts, serviciile americane au reuşit să salveze dosarele STASI.

În ţările Europei Centrale şi de Est existau structuri KGB şi ale poliţiilor politice naţionale. Dosarele KGB au dispărut complet. În ce priveşte STASI, au fost salvate aproape toate documentele, acest fapt însă nu se datorează americanilor. Angajaţii STASI au încercat să distrugă documentele. Şi deoarece maşinile pentru distrugerea lor erau defectate, au încercat să le dea la cuţit şi apoi să le ardă. Când au văzut fum, cetăţenii au pătruns în birourile STASI şi le-au ocupat. Astfel, majoritatea dosarelor au fost salvate. Doar materialele STASI privind spionajul în ţările occidentale au fost distruse, pentru că s-a invocat că spionajul este un fenomen normal, toate ţările îl practică, şi foştii informatori din afară ar putea fi puşi în pericol, în SUA chiar ar putea fi executaţi.

Dacă vorbim despre RM, sunt mirat că, peste aproape 20 de ani de la proclamarea independenţei, dosarele nu sunt accesibile publicului larg. Ceea ce e bizar pentru mine este că în toate ţările din Est documentele sunt accesibile pentru istorici, pentru victime, pentru justiţie, iar la voi, nu. Faptul că aţi fost parte a URSS nu este o justificare, am vizitat arhivele din Ţările Baltice, şi acolo dosarele sunt accesibile tuturor. Aceste documente sunt foarte importante pentru memoria societăţii.

În cazul dumneavoastră, istoria este foarte legată de politică, trebuie să certaţi oamenii politici ca aceştia să vă ofere dreptul de a cerceta documentele. Dacă vreţi să edificaţi un stat democratic, trebuie să conservaţi memoria. Relaţia bună cu partidele este ceva ce ţine de trecut.

– Ce importanţă are pentru Dvs. pedepsirea colaboratorilor poliţiei secrete, a foştilor comunişti care au comis crime?

Într-un stat de drept, o crimă trebuie pedepsită. Dacă cineva sparge o bancă, va fi pedepsit cu certitudine. În cazul în care nu se pedepseşte crima, această practică devine un fapt normal. Aceasta s-ar putea întâmpla şi cu o crimă politică. Dacă o crimă politică se consideră drept acţiune legală, e foarte periculos pentru democraţie. Cetăţenii cred că e ceva normal să omori, să maltratezi, pentru raţiuni politice. Prin urmare, trebuie să fie găsită o soluţie de a sancţiona aceste crime.

Doar că în cazul RM victimele sunt deja destul de în vârstă pentru a face investigaţii, pentru a căuta martori etc. Cu toate acestea, în Germania au loc până în prezent procese împotriva naziştilor. Aceasta se face pentru a restabili dreptatea şi pentru a da victimelor sentimentul că statul are grijă de cei care au suferit. Cred că în RM responsabilitatea oamenilor care deţin funcţii publice este de a investiga ceea ce s-a întâmplat în trecut, pentru a demonstra fiecăruia că s-au comis crime, că acestea nu se acceptă în democraţie. Aceste procese vor fi un semnal foarte important. De exemplu, în Cambodgia s-a făcut un proces al unui şef de închisoare, a fost condamnat, ceea ce a fost un semnal pentru victime că statul va proteja oamenii, cred că acest exemplu este bun şi pentru RM.

– Actualmente, în societatea moldovenească se discută intens despre monumentele totalitare. Unii cred că monumente comuniste trebuie distruse, alţii, dimpotrivă, cred că ele au o valoare artistică şi trebuie păstrate. Ce s-a întâmplat în Germania?

Monumentele evocă memoria unei societăţi, un sistem politic. De aceea, asta este cu adevărat o chestiune importantă. După decesul lui Stalin, în RDG, au fost distruse monumentele lui Stalin, s-au schimbat denumirile de străzi. De fapt, numele lui Stalin a fost înlocuit cu ale altor comunişti.

Mai târziu, s-a spus că monumentele comuniste reprezintă o moştenire naţională, de aceea trebuie conservate. O altă problemă a Germaniei este faptul că înaintea retragerii trupelor sovietice a fost semnată o convenţie conform căreia monumentele sovietice sunt protejate de stat. Mai mult, autorităţile germane au fost obligate să restaureze monumentele sovietice. Pe unele din ele erau înscrise cu aur fraze de-ale lui Stalin. Acest fapt a indignat opinia publică. De aceea, s-a decis ca în faţa fiecărui monument să se instaleze câte o placă în care să se explice cum a fost ridicat, de ce şi cum s-au comportat trupele sovietice în Germania. Aceasta ar putea fi o soluţie şi pentru RM, dacă nu se vrea distrugerea acestor monumente.

– Ce a reprezentat pentru Dvs. separarea Germaniei, cum s-a răsfrânt această separare asupra familiei Dvs.?

Divizarea Germaniei a însemnat divizarea familiilor. Părinţii mei au reuşit să fugă în RFG, iar rudele mele au rămas în RDG. Au reuşit să fugă pentru că Zidul Berlinului încă nu era construit. Patru ani nu şi-au putut vedea rudele, deoarece refugierea în RFG era considerată un act criminal.

După aceasta, a urmat o amnistiere. Ca să-ţi vizitezi rudele, trebuia să mergi la poliţie şi să te înregistrezi. Am stabilit contacte cu verii mei angajaţi într-o mişcare de opoziţie. Am  încercat să-i sprijin, pentru asta, o perioadă nu am mai putut merge în Est. Am reuşit să merg peste un an, în această perioadă, am întâlnit-o pe soţia mea. Am încercat să o aduc în Vest, dar n-am reuşit, era foarte periculos.

Mai târziu, RDG a cerut bani de la RFG pentru cei care vor să se mute în Vest. Astfel am reuşit să-mi aduc soţia, şi ea nu şi-a putut vizita apropiaţii ani buni. Era foarte straniu, cei din Berlinul de Est erau separaţi de cei din Berlinul de Vest de doi km şi nu se puteau vedea. Germanii au avut un mare noroc că regimul comunist a căzut.

– Trebuie să vă spun că basarabenii au cunoscut aceeaşi dramă, doar că la noi drama continuă.

Ştiu că cei din dreapta Prutului se tem că reunificarea ar putea fi foarte scumpă, de altfel, nici cei din Moldova nu vor acest lucru.

– Şi acesta este un rezultat al regimului comunist, acum între cele două maluri ale Prutului se încearcă edificarea unui spaţiu cultural şi informaţional comun…

Cred că primul pas în acest sens este ca oamenii să se poată vizita. Am înţeles că e foarte greu cu vizele, aceasta este o adevărată problemă. Într-o Europă democratică, oamenii trebuie să se viziteze, trebuie identificate soluţii ca frontierele să fie ca în UE. Şi în cazul în care în RM şi România se vorbeşte aceeaşi limbă, există relaţii culturale, trebuie dezvoltate relaţiile personale între cele două maluri.

Politica Germaniei, în timpul divizării, era orientată spre a face tot posibilul ca relaţiile personale să se menţină. RFG a plătit foarte mult pentru ca RDG să lase oamenii să călătorească, pentru a păstra liniile de telefonice, pentru a construi drumuri etc. De asemenea, este important de a păstra o identitate naţională comună. Dacă n-ar fi făcut acest lucru, Germania nu s-ar fi reunificat.

Interviu realizat de Ilie Gulca              

The following two tabs change content below.
Ilie Gulca

Ilie Gulca

Ilie Gulca

Ultimele articole de Ilie Gulca (vezi toate)