„Fără gropi, Chişinăul ar fi un oraş frumos”

Interviu cu David Esrig, regizor, dr., prof., rector al Academiei de Teatru şi Film „Athanor” din Burghausen, Germania

 

Regizorul David Esrig s-a născut în 1935, la Haifa, Israel. În 1938, a sosit în România, ţara natală a părinţilor. În 1958 a absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti. Pentru spectacolul „Umbra lui Trolius şi Cresida” prezentat la Teatrul Naţiunilor din Paris, a obţinut Marele Premiu şi Premiul criticii franceze. În 1969, a discutat montarea la Teatrul „Bulandra” a piesei „Aşteptându-l pe Godot” chiar cu autorul acesteia, Samuel Beckett. Însă reprezentaţia a fost oprită din cauza cenzurii din România. În 1973, David Esrig s-a refugiat în Germania. În 1993, a fondat Academia de Teatru şi Film „Athanor” din Burghausen, cea mai mare din Germania. Academia a fost ridicată pe o suprafaţă de 3.500 de metri pătraţi, în clădirea istorică, din secolul al XIV-lea, a unui fost grânar.

 

–      Potrivit unui sondaj, Chişinăul e cea mai urâtă capitală din lume. Sunteţi de aceeaşi părere, stimate dle David Esrig?
Nu! Străzile flancate de pomi zvelţi sunt de o rară poezie, uşor desuetă, în care mici istorioare de inspiraţie cehoviană mi se par ca turnate, apoi amestecul de stiluri pe atâtea etaje de timp şi de stiluri arhitecturale, totul are un farmec a cărui împlinire e ştirbită doar de gropile din pavaj şi de multele faţade răpciugoase.


– Ce ştiaţi despre Chişinău până la prima Dvs. vizită în capitala Republicii Moldova?

Ştiam că o întâmplare fericită a făcut ca cel puţin în domeniul teatrului stăpânirea rusească, datorită unui contact fructuos cu tradiţia Wachtangov, să ducă arta scenică la o dezvoltare proprie, de real nivel european. Despre oraş mi-au ajuns la ureche doar nostalgii ale unor basarabeni cu amintiri încă vii (şi frumoase) legate de Chişinău.


– Ce credeţi acum despre R. Moldova?

Ştiu doar că vă aflaţi într-un proces (dureros?) de tranziţie şi că primele victorii ale unor orientări democratice au început prin a pune în lumină nu numai virtuţile democraţiei.


– Ce spectacole din programul ClassFest aţi reuşit să vedeţi?

Din păcate, niciunul, din cauza că nu am avut timp. De la studenţii mei am aflat detalii despre unele spectacole precum cele din Slovacia, Rusia şi, bineînţeles, de la voi. Toate le-au plăcut.
– Cum v-au părut studenţii Facultăţii de Teatru (de la Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice) din Chişinău, care au participat la Atelierul „Elemente ale unui demers metodic-actoricesc pentru un teatru de artă modernă”, susţinut de Dvs. în cadrul ClassFest–2012? Ei au o atitudine serioasă faţă de actorie? Sau îşi fac iluzii privind această meserie?
Studenţii basarabeni mi s-au părut setoşi de progres, dar încă oarecum timoraţi, cum ar spune Fonvizin, încă uşor speriaţi de abisurile înţelepciunii teatrale.
– Faptul că studenţii de la actorie din Chişinău studiază la subsol v-a produs decepţie, milă?

Dacă subsolul ar fi interpretat ca o tendinţă spre adâncime, ar trebui să-mi fie milă de cei de la etaje.
– Ce impresie v-au lăsat scenele de teatru din Chişinău?
Cea în care au jucat studenţii mei, sala Teatrului „Luceafărul”, e încântătoare (studenţii de la „Athanor” au jucat „Dovada contrariului” de O. Chiacchiare în perioada festivalului ClassFest – n.n.). Altele nu am văzut.

– Metoda Dvs. de predare la Academia „Athanor” din  Burghausen, Germania, se modifică pe parcursul anilor? Care sunt elementele ei de bază?
Căutarea formei spectacolului în temele existenţiale ale piesei, aşadar, o lectură specifică şi calificată, apoi un stil eminamente teatral, mult mai aproape de Meyerhold decât de Stanislawski.
– Aţi creat Academia „Athanor” cu susţinerea statului german, ori v-au sprijinit şi companii private, oameni de afaceri influenţi?
Doar organele statale ale Bavariei.


– Care e raportul dintre artă şi capital în Germania?

Nu prea cunosc care e raportul, bănuiesc că e unul mai curând întâmplător.
– Vă plac deplasările peste hotare? Care va fi următoarea Dvs. călătorie?
În România, în Franţa ş.a.

 

–      Vă mulţumesc pentru interviu.

 

Interviu realizat de Irina Nechit

 

Text foto: Regizorul David Esrig,  rector al Academiei de Teatru şi Film „Athanor” din Burghausen, Germania

 

The following two tabs change content below.
Irina Nechit

Irina Nechit

Irina Nechit

Ultimele articole de Irina Nechit (vezi toate)