„Fără costum naţional, nu ai nici trecut şi nici viitor”

Hainele tradiţionale se bucură de mare căutare la cei care au înţeles că vor să aibă nişte rădăcini

Meşterul popular Maria Cristea este femeia care, de-a lungul timpului, a apreciat tradiţiile populare, fiind înconjurată zi de zi de lumea firelor de aţă, îmbinându-le în cel mai armonios mod la crearea portului popular autentic. Costumele populare cusute la „Casa Cristea” fondată de meşterul popular acum două decenii sunt purtate de mulţi interpreţi populari, ansambluri de dansatori din Republica Moldova şi de peste hotare.

Este originară din Ulmu, Ialoveni. „Sunt mezina şi una dintre cele patru fete ale mamei. Îi seamăn foarte mult”, mărturiseşte femeia, în timp ce o podidesc lacrimile. Se apleacă asupra unui sertar şi scoate o rochiţă din hasa albă brodată de mama ei purtată la botezul său. „Este naturală şi brodată de mâinile celei care mi-a dat viaţă. Am acasă şi plăpumioara, croşetată de mama cu beţe de liliac. Sunt nişte lucruri care te înduioşează.” Femeia are studii în domeniul ciberneticii şi a lucrat ceva timp ca inginer superior.

Meşter popular fără ac şi aţă în casă

Pasiunea de a broda o are de la mama şi bunica, prima mea învăţătoare în ale brodatului. Când am mers la şcoală, ştiam a coase. Educând copilul mai sever, îi faci de fapt o favoare. Când cresc mari, pot face ceva, nu se pierd în situaţiile mai grele. Câteodată, mă trezesc noaptea şi îmi pare rău că nu este încă dimineaţa. Pentru a coase ceva, am nevoie de aţă, ac, pe care nu le am în casă”, se destăinuie femeia. Crede că dacă nu ai instinctul şi dragostea pentru ţesut, brodat, nu poţi realiza ceva inedit.

„Covorul cu cucoane” din 1908

„Bunica din partea mamei a murit devreme, mama rămânând orfană la 6 ani, dar are lucruri făcute de bunica.” Îmi arată două fotografii de epocă înrămate cu grijă: „Asta este bunica mea. A fost o gospodină extraordinară. În cealaltă fotografie e străbunica mea, fotografia a fost realizată prin 1880”. Le ţine în mâini cu emoţii. „Am acasă nişte horboţele şi feţe de pernă. Am încercat de câteva ori să le copiez, dar nu mi-a ieşit deoarece sunt lucrări fine. Am şi un covor ţesut de bunica mea, atât de elegant sunt alese culorile, este o lucrare model ţesută în 1908. Se numeşte ‘Covorul cu cucoane’, prezintă două femei stând faţă în faţă cu buchete de trandafiri.”

A ales viaţa de familie pentru a fi alături de copiii săi

S-a apucat de brodat acum vreo treizeci de ani, lucra paralel şi ca inginer. Broda feţe de mese, prosoape. Şi-a lăsat lucrul de inginer pentru că a vrut să fie alături de copiii săi. Fiind acasă cu copiii, lua comenzi de la Fondul cultural naţional şi broda. Întreprinderea „Casa Cristea” a deschis-o în 1994. „Am început cu încetul a face lucrări apreciate, aşa m-a cunoscut lumea. Am participat cu costume populare şi ii la concursuri internaţionale în Italia, Rusia, România, Franţa, Germania”, spune cu mândrie femeia. În prezent, mobilizează un grup de femei din mâinile cărora ies cele mai frumoase ii, costume naţionale pentru bărbaţi şi femei purtate de interpreţi, membri ai ansamblurilor folclorice din Republica Moldova şi din România.

Cât costă o ie?

Apropiindu-se de o bară plină de ii, cămăşi pentru bărbaţi, fuste, catrinţe, bondiţe, ia o ie care îmi sare în ochi: „La această ie am lucrat patru luni. Designul, broderia, elementele folosite îmi aparţin în totalitate”. De la Maria Cristea aflu că la o ie se lucrează mult. Preţul unei ii începe de la 800 de lei.

O ie cumpărată de la „Casa Cristea” este confecţionată de cel puţin zece mâini. „O femeie face designul, pictorul alege culorile, altă femeie face găurica, alta brodează, alta croieşte etc. Aceste preţuri se explică prin faptul că la ele lucrează mai multă lume. Dacă o ie ar fi cusută numai de o persoană de la început până la sfârşit, nu ar avea preţ.”

Achiziţionarea materiei prime nu este o problemă ca acum un deceniu. „Materia primă este adusă din România – patria pânzei topite. De fapt, am lucrări de la mama mea făcute din borangic, tiriplic, bumbac. Păcat că la noi nu se mai produce mătase naturală, în timpul copilăriei mele aceasta se producea în condiţii casnice. În RM există firme care au toate tipurile de aţă.”

Tineretul de azi apreciază portul popular

Preferă să lucreze cu artişti tineri. „Pot să lucrez cu ei, le demonstrez, îi conving atunci când vor să le cos un costum popular autentic. Unii interpreţi de vârsta mea au caracter şi gust. Am încercat să schimb cumva costumele lor, dar nu mi-a reuşit întotdeauna schimbarea. Nu pot să-mi permit să fac lucrări aşa pur şi simplu. Munca pe care o fac presupune responsabilitate şi îmi place enorm”, se confesează Maria Cristea.

La „Casa Cristea” se cos cămăşuţe de botez, ii, costume populare. Meşterul popular este de părerea că portul nostru popular este unul deosebit, iar dragostea faţă de straiele populare trebuie cultivată din copilărie, chiar de la botez. Potrivit Mariei Cristea, în ultimul timp, costumul popular este apreciat. Tinerii care vor să se căsătorească îşi dau comandă de costume de mire şi mireasă în stil tradiţional.

Cine apreciază portul tradiţional

„În mare parte, cei care au făcut studii peste hotare sau au trăit o parte din viaţă acolo se întorc acasă şi îşi comandă la nuntă costume populare autentice. Probabil că îi încălzesc aceste lucruri din cauza dorului de casă, de părinţi şi prieteni. Îşi îmbracă în port popular naşii, druştele şi prietenii. Valorile tradiţionale au trecut de la ţară la oraş. Acum la ţară naşii sunt legaţi cu nişte panglici, iar la oraş – cu prosoape naţionale. Oare nu la sat s-au cusut prosoapele!? Tradiţia este apreciată de cei care au înţeles că vor să aibă nişte rădăcini”, spune meşterul popular.

Victoria POPA

The following two tabs change content below.