Fapta care nu se iartă

APUCĂTURĂ // Surcica nu sare departe de trunchi

Dănuţa şi Ionuţ nu mai ţin minte când au văzut-o ultima dată pe mama lor. Când a plecat în Grecia, fetiţa avea şase anişori, iar băieţelul – cinci. Acum au 12 şi 11 ani. Dansează amândoi în ansamblul „Nistrenii”. Frumoşi ca nişte îngeraşi, aceşti copii sunt foarte talentaţi. Acum câţiva ani, când veniseră în ansamblu, Dănuţa era mereu tristă, deseori se retrăgea într-un colţ şi plângea. La întrebarea conducătorului de ce plânge, răspundea: „Mi-i tare dor de mama”. Zilele trecute, când i-am întâlnit, şi Dănuţa, şi Ionuţ mi-au spus că îşi amintesc ca prin vis de mama lor şi că nici nu vor să o mai vadă…

Acum mai bine de un deceniu, într-un sat din preajma Sorocii, s-a înfiripat o familie. Doi tineri, Oleg şi Stela, care au copilărit într-o mahala, au jurat în faţa Sfântului Altar că se vor respecta şi se vor iubi reciproc. Şi traiul lor a început să curgă fericit într-o căsuţă dăruită de nişte rude. Doi copilaşi ca două flori, veniţi pe lume la un an unul după altul, le înmulţeau bucuriile. Dar pe măsura ce timpul trecea, tinerii soţi se simţeau tot mai strâmt în acea căsuţă şi au pus gând să-şi cumpere un apartament în Soroca. Au plecat la Moscova la câştig, lăsând copiii în grija părinţilor lui Oleg.

În timp ce se aflau în capitala Rusiei, o mătuşă de-a Stelei le-a sunat şi le-a spus că a găsit un apartament la un preţ rezonabil. Şi deoarece tinerii nu aveau suma respectivă, au apelat la mama Stelei care muncea de mai mulţi ani în Grecia. Mama le-a împrumutat banii de care aveau nevoie. Însă, de teama că fiica şi ginerele nu-i vor întoarce datoria, i-a zis mătuşii – aceasta era sora ei – să scrie apartamentul deocamdată după ea. Peste puţin timp, a chemat-o pe fiică în Grecia. Mama soacră, când a auzit, le-a zis: „Nu! Veţi pleca împreună. Sunteţi tineri şi nu trebuie să vă despărţiţi. Vom avea noi grijă de nepoţei”. Şi au plecat. Dar cu două zile înainte de a pleca, nora i-a lăsat socrului procură pentru a perfecta actele de proprietate pentru apartament pe numele ei. Zis şi făcut.

Căsnicia lor se destramă

La începutul lunii martie 2004, Oleg şi Stela se aflau deja în Atena. Amândoi şi-au găsit de lucru în aceeaşi casă. Ea – menageră, el – grădinar. În vreo 7-8 luni, au întors banii pentru drum şi pentru apartament. Fericiţi că au scăpat de datorii, munceau pentru a pune un ban deoparte. Dar cum toate sunt nestatornice pe lumea asta, o schimbare s-a produs şi cu Stela, care se afla tot mai mult sub influenţa mamei sale. Lui Oleg nu i-a trecut niciodată prin minte că, după plecarea în Grecia, relaţia lor ar fi trebuit să se schimbe, că Stela ar fi putut să se arunce în braţele altcuiva. Însă, către sfârşitul lui 2007, căsnicia celor doi s-a apropiat de ruptura definitivă.

Nu v-am spus că Oleg mai avea un loc de muncă în afară de grădină. Şi iată că într-o dimineaţă s-au despărţit cu cuvinte frumoase. S-au despărţit ca altă dată când pleca la celălalt loc de muncă. Nimic nu prevestea sfârşitul căsniciei. Peste câteva ore, l-a telefonat stăpâna şi l-a întrebat unde e Stela. Mirat, Oleg i-a răspuns: „Unde să fie? Acasă. Nu mi-a spus că are de gând să plece undeva”. Seara, nu a mai găsit-o acasă. Credea că e plecată la maică-sa şi se va întoarce. Nu s-a mai întors nici a doua zi, nici a treia, nici până în ziua de azi. A căutat-o, a întrebat-o pe mama soacră unde este. Aceea se prefăcea că nu ştie nimic. Se simţea abandonat şi lucrul acesta îl scotea din minţi.

A găsit un număr de telefon într-o agendă şi a rugat-o pe stăpână să telefoneze. Femeia a format numărul. A ridicat Stela şi, stăpâna i-a transmis receptorul lui Oleg. El a reuşit doar să o întrebe: „Stela, spune-mi te rog de ce ai plecat?”. Iar ea n-a mai dorit să îi răspundă, a închis telefonul. După aceea, a mai sunat-o o dată. A ridicat un bărbat. I-a fost clar totul, deşi nu bănuia că şi-a găsit pe altcineva. A văzut-o cu un bărbat din Irak de câteva ori, dar i se părea că nu are nimic în comun cu el. A încercat de câteva ori să o invite la dialog, dar ea a refuzat. Iar peste vreo două săptămâni, soacra i-a trimis un mesaj prin care îl informa că Stela s-a măritat cu altul şi acela e de o mie de ori mai bun ca el. Mai târziu, Oleg şi-a dat seama de imposibilitatea oricărei comunicări cu soţia. Deprimat, a continuat să muncească fără să le spună părinţilor despre declin. Nu vroia să îi întristeze.

Lovitură grea pentru părinţi

Pentru părinţi, până la aflarea tristei noutăţi, toate au fost cât se poate de fireşti. Oleg cu Stela trimiteau bani, iar ei aveau grijă de nepoţi şi, la rugămintea fiului şi nurorii, au pornit să facă reparaţie în apartament. N-au terminat reparaţiile că, într-o zi, nora l-a sunat pe tata socru şi i-a spus printre altele: „Mata ştii că noi de mult nu mai suntem împreună?…” La început, omul a crezut că îi o glumă, dar pe urmă a înţeles totul. Căci tot atunci a venit mătuşa Stelei şi le-a zis că apartamentul nu le mai aparţine, că documentele au fost falsificate şi că ea i-a acţionat în judecată.

Până la urmă, instanţa de judecată a stabilit că nimic nu a fost falsificat, dar mătuşa a atacat din nou cauza în judecată. A schimbat uşa de la apartament şi nu le permite adevăraţilor proprietari să intre în el. Au rămas acolo hainele copiilor, alte lucruri de-ale lor. Deseori, când trec cu bunelul prin preajmă, Dănuţa şi Ionuţ îl întrerabă: „Bunele, de ce nu ne mai ducem în locuinţa noastră, doar ai făcut-o atât de frumoasă?”. Iar bunelul are mereu acelaşi răspuns: „Ne vom duce într-o altă zi”. Mama lui Oleg povesteşte: „Când vin necazurile pe capul omului, vin grămadă. Zece ani au fost fericiţi ei, fericiţi am fost şi noi. O cunosc de mică pe Stela, căci a crescut sub ochii noştri. Eu nu am fete şi am primit-o în casa noastră ca pe propria fiică.

N-am avut niciodată vreun conflict cu ea. Iar atunci când am observat că merge pe alăturea cu drumul, am sfătuit-o numai de bine. Nu-i spuneam lui Oleg despre apucăturile ei ca să nu se destrame familia. Dar surcica nu sare departe de trunchi. Maică-sa a ţinut mereu drumurile şi Stela cu fratele ei au fost lăsaţi mai mult de capul lor. Răposatul cuscru nu se mai trezea din beţie. Aşa că nora nu a avut de la cine lua pildă. Iar în Grecia cuscra, în loc să o oprească de la aventură, a încurajat-o, a sfătuit-o să meargă pe urmele ei. Nepoţeii ne sunt foarte scumpi. Facem tot ce putem pentru ei. Mi-au plăcut foarte mult dansurile, dar n-am avut posibilitatea să dansez într-un ansamblu. Am zis că ce nu am putut face eu, să le ofer măcar nepoţilor”.

Nu dorim să o vedem pe mama

Oleg continuă să muncească în Grecia. Are 35 de ani, iar Stela – 31. Nu mai speră că ar putea reîncepe cu ea o viaţă fericită. A iertat-o de mai multe ori când a greşit. Acum, după toate ce le-a făcut, zice că nu o mai poate ierta. Ţine legătura strânsă cu copiii. Vine o dată sau de două ori pe an acasă să îi vadă. Munceşte cu gândul la viitorul lor. Stela însă, de când a plecat, a fost acasă o singură dată. „De când nu ai mai văzut-o pe mama?”, o întreb pe Dănuţa. „De mult. Nu mai ţin minte. A fost într-o vară. S-a apropiat de noi, ne-a cuprins şi a zis că ne iubeşte. Nu ne-a adus măcar o bomboană şi nu ştiam că îi mama noastră. De atunci n-a mai fost, nici nu ne sună. Mamele colegelor de clasă, plecate peste hotare trimit acasă haine, bomboane şi fructe, dar mama noastră a uitat de noi. Acum nici nu ne este dor de ea şi nici nu dorim să o vedem. Am uitat şi cum arată. Bunica e şi mamă, şi prietenă, şi cea mai bună bunică. Atunci când am vreo problemă, bunica mă ajută. Bunica îl ajută şi pe Ionuţ.” Cutremurată de cele auzite, am întrebat-o: „Dar dacă mama va veni într-o zi şi va cere iertare de la voi, o să o iertaţi?”. „Nu, pentru că aşa faptă nu se iartă.”

Nina Neculce

The following two tabs change content below.
Nina Neculce

Nina Neculce