Fantoma lui Barbă Neagră a revenit, dar nimănui nu-i pasă // BOGATU

Edward Teach, cunoscut sub numele de Barbă Neagră, a fost nu numai cel mai infam dintre corsari, ci şi cel mai mişel dintre impostori. Acesta, în fruntea bandei lui de piraţi, făcea ravagii la începutul secolului al XVIII-lea în Indiile de Vest şi pe coasta răsăriteană a coloniilor americane. Pentru a înşela vigilenţa vaselor comerciale, pe care urma să le jefuiască, Barbă Neagră adesea se înfăţişa în faţa lor în uniforma marinei regale franceze sau engleze.

Lovit cu uşa şi aruncat sub roţile istoriei

Pe neaşteptate însă, liniştea oceanului era tulburată de înnebunitoare bubuituri de tun. Pistoalele furioase ale piraţilor vărsau limbi de foc în toate părţile, ciuruindu-şi victimele care nu aveau nicio scăpare decât să se lase înghiţite de apele răvăşite. Într-o veche comedie hollywoodiană, cu Peter Ustinov în rolul principal, fantoma celebrului pirat Barbă Neagră, regele nelegiuiţilor de altădată, revine pe Pământ ca să-şi spele păcatele măcar printr-o singură faptă bună.

În aceste zile de vară toridă am urmărit aievea o scenă aparent asemănătoare. O altă barbă dispărută în timpuri apuse, ce-i drept, una mai mult cenuşie decât neagră, a încercat să revină în actualitatea politică a plaiului nostru mioritic. Deunăzi, Iurie Roşca (îl mai ţineţi minte?) a anunţat printr-un comunicat prolix că PPCD părăseşte Partidul Popular European. Demersul său era ticluit în termeni zgomotoşi. Omul cu barbă a dorit, probabil, să trântească tare uşa în nas liderilor populari ai Europei. Să atragă atenţia tuturor gură-cască.

Efectul a fost însă invers proporţional celui aşteptat. Ori uşa s-a dovedit a fi rotativă, ori a fost mare curent în încăperile Partidului Popular European, dar tăblia de metal l-a plesnit în plină figură chiar pe cel care a trântit-o. PPCD s-a pomenit lovit cu uşa şi aruncat sub roţile istoriei. Şi oricât ar părea de ciudat, acest impact a rămas neobservat. Nu l-a luat nimeni în seamă.

O stafie caraghioasă

Dispariţia PPCD-lui din familia democraţiei creştine europene s-a dovedit a fi chiar mai neinteresantă decât evaporarea mirosului urât din Chişinău. Atâta timp cât putoarea era de nesuferit, toată lumea se văicăra amarnic. Când abureala insuportabilă s-a spulberat, orăşenii au uitat cu desăvârşire de necazul lor de odinioară.

Tot astfel s-a întâmplat şi cu partidul lui Roşca. PPCD, de fapt, a fost dat afară din PPE pe uşa din dos, iar tam-tam-ul din mass-media urma să acopere această evacuare ruşinoasă. Numai că descotorosirea celui mai mare partid transnaţional din lume de piraţii politici de la Chişinău a fost trecută sub tăcere de presă şi desconsiderată de opinia publică. Noi astăzi o remarcăm aici doar ca pe o curiozitate. Ca pe un fapt divers.

Uneori neputinţa unei bombe politice artizanale de a se ridica măcar la rangul unei fumigene ordinare spune totul. Conaţionalii noştri au devenit se vede că mai puţin superstiţioşi. Nu se mai tem de stafii de tot felul. Iar pe lumea asta, după cum ar zice Andrei Pleşu, nu e nimic mai ridicol decât o fantomă de care nimănui nu-i pasă.

The following two tabs change content below.
Petru Bogatu

Petru Bogatu