Familia, cea mai mare bucurie a lui Viorel

Happy-Couple-on-the-Beach-at-Sunset-600x375„Părinţii ne-au adus pe lume ca să trăim frumos şi demn până la capăt”

Erau doi copii cu vârstele de 12 şi 13 ani. Într-o duminică, în timp ce se aflau cu părinţii la mare, Mihăiţă i-a spus Ilenuţei: „Am să te fac mireasă când vom mai creşte. Vei fi cea mai frumoasă mireasă din lume”. Şi Ilenuţa închidea ochii ei mari, negri, cu gene lungi, întoarse, şi se vedea în rochie albă, cu voalul prins de o coroniţă cu pietre scumpe plutind gingaş, ca o boare, din creştet până la pământ.

Anii au trecut. Şi copiii, Ilenuţa şi Mihăiţă, s-au făcut domnişoară şi cavaler. Iar acele cuvinte rostite într-o vară la mare se voiau deja repetate. Mihai însă considera că încă n-a sosit momentul. Pe de o parte, se lăsa topit în dragostea Ilenuţei, iar, pe de alta, cu fiece zi, se simţea tot mai mult atras de viaţa duhovnicească.

„Nu voi fi eu cel care te va face cea mai frumoasă mireasă”

Se iubeau nebuneşte. Şi n-ar fi fost nimic ciudat în toată povestea asta, dacă în ziua în care fata aştepta să i se pună pe deget inelul de logodnă, el nu i-ar fi spus: „Trăim vremuri tulburi. Lumea este urâtă. Oamenii îşi pierd omenia în fiecare zi. Te rog să mă ierţi că nu-mi ţin cuvântul, dar află că nu voi fi eu cel care te va face cea mai frumoasă mireasă din lume, ci altul. Am hotărât să plec la muntele Athos, draga mea Ilenuţă, pentru totdeauna. Nu te supăra pe mine. Mă voi ruga pentru tine neîncetat”.

Fata era gata să strige, dar s-a oprit. Pe banca de alături, doi îndrăgostiţi se îmbrăţişau, acoperindu-se cu sărutări şi nu voia să-i trezească din visurile lor. Ca un ecou, cuvintele iubitului loveau în inimă. Stătea înmărmurită, nici măcar nu clipea. Aproape zece ani s-au iubit pătimaş şi, când nunta părea atât de aproape, uite ce i-a trăsnit prin cap omului ei drag! Simţea că nu poate face nicio mişcare. Mihai o privea cu căldură, dar, în acelaşi timp, cu încordare, simţea că ceva se rupe în sufletul ei.

Au început să-i curgă lacrimile. În cele din urmă, din gura ei atât de duios sărutată altădată au ţâşnit cuvintele: „De ce, dragul meu? De ce? Doar îmi spuneai că suntem fericiţi. Iubirea ne ajută să rezistăm la această viaţă mizerabilă din jurul nostru”. Dar tânărul era deja hotărât. Şi iubita nu l-a putut întoarce din drum.

Căsnicie eşuată

După aceea, frumoasa Ilenuţă a hotărât să plece în Grecia, la Salonic, la verişoara sa. A vrut să vadă măcar din depărtare tărâmul care i-a furat iubitul. Şi dorinţa i-a fost îndeplinită. A ajuns să vadă şi această minune a lumii. Credea că se va întoarce îndată acasă, însă verişoara i-a găsit de lucru. Avea să-l cunoască acolo pe viitorul său soţ, un grec care i-a făcut curte vreo jumătate de an, după care a cerut-o în căsătorie. Dar n-a fost să fie o căsnicie de durată. Era prea gelos grecul şi, la mai puţin de doi ani, s-au despărţit. Ilenuţa s-a întors acasă dărâmată, cu gândul că nu se va mai căsători niciodată.

A fost ceva mai mult decât dragoste

Îşi făcea chiar planuri să plece la mănăstire. Şi poate că s-ar fi dus dacă nu intervenea o zi de naştere a unei prietene. Acolo avea să-l întâlnească pe Viorel, omul care i-a creat din primele clipe impresia că poate înţelege exact ce vrea să spună.

În aceeaşi seară, el i-a spus în timpul dansului: „Noi vom face un cuplu. Tu eşti femeia pe care o caut demult”. Nu s-au căsătorit repede pentru că nu simţea nevoia să se mărite din nou. Dar din acea zi a început o nouă poveste de dragoste cu doi nebuni frumoşi ai acestei lumi. Au hotărât să stea împreună. Viorel era de o sensibilitate specială, avea talent în toate. Se pricepea la toate şi era mereu pus pe glume. Muncea la o tipografie. A ştiut să pătrundă în sufletul Ilenuţei. „Simţeam ce simţea şi el. A fost ceva mai mult de sentimentele pe care le trăisem cu Mihai şi mult mai mult decât cele trăite cu fostul soţ”, povesteşte eroina.

După şapte luni de relaţie sinceră şi caldă, a îmbrăcat rochia de mireasă, visată în copilărie pe malul mării şi a mers cu Viorel la altar. Născuţi la aceeaşi dată a lunii, unul pe 20 ianuarie şi altul pe 20 aprilie, cunoscându-se pe 20 februarie au ales cifra 20 pentru cununia religioasă, considerând-o drept norocoasă. S-au cununat pe 20 septembrie. Spre mirarea lor, unul dintre copii s-a născut în aceeaşi zi cu tatăl său, pe 20 februarie.

„Viaţa nu este nici bună, nici rea, dar noi trebuie să o trăim frumos”

Viorel a avut o copilărie foarte tristă. La 11 ani, şi-a pierdut ambii părinţi într-un accident de maşină. Această suferinţă interioară l-a călit. A crescut cu bunicii, care l-au învăţat să fie deschis cu toată lumea, să ştie a plânge în rugăciune, să nu stea cu inima împietrită, pentru că inimă împietrită înseamnă să nu mai ai niciun drum către tine.

Bunicul îi tot repeta: „Să nu uiţi, nepoate! Viaţa nu este nici bună, nici rea. Este aşa cum este. Dar noi trebuie să facem astfel ca s-o trăim frumos”. Şi Viorel îşi trăieşte viaţa frumos alături de Ilenuţa. Sunt căsătoriţi de aproape nouă ani. Au doi copii şi atâtea trăsături comune: iubesc aceleaşi locuri, aceeaşi muzică, acelaşi tip de oameni.

„Am ratat şi eu o căsnicie, dar am ştiut că trebuie să existe sufletul meu pereche pe care să-l pot câştiga lângă mine, care să-mi ofere dragoste, iubire necondiţionată, o familie. Şi acest suflet este Ilenuţa pe care o iubesc pentru că o iubesc. Nu pot să spun că o iubesc pentru caracterul ei sau pentru ochii ei frumoşi. O iubesc şi cu asta am spus totul. Chiar de la începutul relaţiei noastre, ne-am acomodat reciproc în felul fiecăruia de a accepta lucrurile şi am creat o adevărată familie. Acasă, între patru pereţi, cu cei dragi alături, mă simt cel mai bine. Nimic nu-mi dă mai mare bucurie în această viaţă decât familia”, spune bărbatul.

Iar Ilenuţa adaugă: „Părinţii ne-au adus pe lume ca să trăim frumos şi demn până la capăt”.

The following two tabs change content below.
Nina Neculce

Nina Neculce