„Expulzată de la Academia de Ştiinţe a Moldovei „în mod democratic”

BUNAVESTIRE // Interviu cu Ana Bantoş, critic literar, doctor habilitat, conferenţiar universitar

– Dragă Ana Bantoş, felicitări cu ocazia aniversării! Dacă arunci o privire în urmă, cum ai descrie momentul în care ai luat decizia de a te consacra cercetării?

Mulțumesc pentru felicitări. Un rol decisiv în alegerea itinerarului meu biografic l-a avut profesorul de literatură română Constantin Luca de la Școala medie Zubrești, Strășeni. El face parte din generația de filologi basarabeni formați în timpul dezghețului hrușciovist, care, revenind în sate, au cultivat respectul pentru adevăratele valori spirituale românești. Spiritul critic, atât de important în formarea gustului artistic și indispensabil în promovarea literaturii, pornește şi de la discernământul manifest al unor oameni pe care i-am întâlnit de-a lungul carierei mele literare: Vasile Coroban, Constantin Ciopraga, Eugen Simion, Eugeniu Coșeriu, Grigore Vieru, Spiridon Vangheli, Ion Ungureanu, Nicolae Mătcaș, Valeriu Rusu, Pierre Bidart.

– Care sunt lucrările, cărţile tale ce te definesc?

Am scris mai multe studii despre literatura română, încercând să surprind procesul literar actual și să definesc locul scriitorilor basarabeni în context românesc și european. M-am aplecat cu interes și asiduitate  asupra creației lui Eminescu, Blaga, I. Teodoreanu,  C. Petrescu, Gr. Vieru, P. Goma, L. Damian, V. Teleucă, I. Druță, V. Beșleaga, I. Vatamanu, Gh. Vodă. Am avut revelații parcurgând și paginile mai recente ale literaturii, datorate lui N. Dabija, L. Lari, A. Suceveanu, I. Hadârcă, V. Romanciuc, L. Butnaru, Em. Galaicu-Păun,  N. Popa, V. Gârneț, ajungând până la cei mai tineri. Opiniile mele literare au constituit esența volumelor „Creație și atitudine”, „Dinamica sacrului în poezia basarabeană contemporană”, „Recuperarea autenticului”, „Deschidere spre universalism. Literatura română din Basarabia postbelică”.

– Ţi-ai susţinut recent teza de doctor habilitat. Care sunt concluziile ei principale?

Teza de doctor habilitat este parte a unui proiect de durată. Inițial, am cercetat sacrul în literatura română, inclusiv cea basarabeană, sacrul ca element definitoriu al reconstituirii identității noastre existențiale, etnice, literare, spirituale. Beneficiind de deschiderea survenită după 1990, am mers la Iași pentru studii doctorale, la Universitatea „Al.I. Cuza”, sub îndrumarea inegalabilului profesor Constantin Ciopraga. Cercetările ulterioare m-au condus la necesitatea de a investiga deschiderea literaturii de la noi spre alte orizonturi spirituale, spre dialogul cu alte literaturi. Trăsăturile inconfundabile ale peisajului literar basarabean reies din nevoia scriitorilor de a-şi căuta, de a-şi regăsi, de a-şi cunoaşte propriul eu, traseul acesta implicând un modernism nuanţat în alt mod decât cel cunoscut oriunde în altă parte: detaşarea şi revenirea, din timp în timp, la valorile trecutului, pe de o parte, şi ralierea, mai avântată sau mai temperată, la modernism şi postmodernism, pe de altă parte. Imaginea de ansamblu a literaturii din Republica Moldova este marcată de criza identitară, iar ceea ce i-a lipsit literaturii române din spaţiul nostu a fost spiritul critic accentuat.

– Cum s-a produs expulzarea ta de la Institutul de Filologie al Academiei de Ştiinţe a Moldovei?

În august 2010 a fost organizată, „în mod democratic”, expulzarea mea din Academie. Acest lucru s-a întâmplat cu două săptămâni înainte de susținerea tezei de doctor habilitat. În urma presiunilor ideologilor comuniști, despre care a scris și ziarul dumneavoastră, am fost destituită din funcția de director al Institutului de Filologie pentru că m-am opus desființării acestuia, apărând adevărul științific privind identitatea etno-lingvistică a românilor basarabeni. Cu regret, îndepărtarea mea din Academie, după o viață dedicată cercetării, s-a făcut cu „sprijinul” tacit al unor colegi care au dat dovadă de exces de zel.

– Care este atitudinea ta faţă de plagiatul lui Vasile Bahnaru din articolele lui Daniel Cristea-Enache, Nichita Danilov, Aurel Codoban, din manualul medicilor N. Oprea, M. Revenco, N. Cosmovici, V. Paraschiv și V. Chiriță?

Este aceeași ca a oricărui cercetător onest, care nu poate să nu recunoască, în asemenea cazuri, că sunt compromise nu doar numele de cercetător și funcția de director, dar și instituția ca atare, cu atât mai mult sunt compromiși cei care tolerează sau acoperă cu titlurile lor asemenea fapte reprobabile.

Care sunt cele mai controversate aspecte ale literaturii române din perioada sovietică, din RSSM? Dar literatura română scrisă după 1990, în R. Moldova, are unele handicapuri?

Literatura basarabeană din perioada totalitaristă a fost scrisă în condițiile unei izolări totale de contextul românesc firesc și de cel universal cu multiplele sale fenomene inovatoare, la care scriitorii din spațiul ex-sovietic nu aveau acces, decât cu unele excepții. Pe acest fundal s-a proiectat o literatură marcată de discrepanța dintre nevoia de a spune adevărul, fără de care o literatură este de neconceput, și imposibilitatea de a-l exprima din cauza absenței libertății de exprimare.

În prezent e nevoie de recuperarea experienței artistice general românești și a celei de pe plan universal. Și să nu uităm că „instrumentul de lucru” al scriitorului este limba, care la noi a avut mult de suferit și mai suferă încă. Multe rele în literatura noastră de aici încep.

Ce crezi despre critica de întâmpinare din R. Moldova?

Lipsește aproape total și e păcat, căci este necesară, bineînțeles, dacă nu este făcută în spirit de gașcă

– La ce lucrezi în prezent?

Sunt angajată într-un proiect la Academia Română, mă bucur că voi putea cerceta în continuare literatura noastră, alături de noii mei colegi de la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu”, condus de reputatul critic și istoric literar, academicianul Eugen Simion. La București voi definitiva elaborarea a două lucrări de critică și istorie literară, care sper să intereseze cititorul preocupat de procesul literar actual.

– Eşti născută pe 7 aprilie. Cum ţi-ai sărbătorit ziua de naştere pe 7 aprilie 2009? Dar în 2011?

Pe 7 aprilie, invariabil, este ziua Buneivestiri, stil vechi. În 2009 m-am aflat în centrul capitalei, alături de cei care nu au acceptat destinul de popor îngenuncheat. Am luat drept semn bun toate câte s-au întâmplat atunci. Ieri, de ziua mea, am fost alături de colegii scriitori, la Muzeul „Mihail Kogălniceanu” care a inaugurat o expoziție aniversară. Mi-am lansat de asemenea noul volum „Deschidere spre universalism. Literatura română din Basarabia postbelică”.

– La mulţi ani!

Interviu realizat de Irina Nechit

The following two tabs change content below.
Irina Nechit

Irina Nechit

Irina Nechit

Ultimele articole de Irina Nechit (vezi toate)