„Expoziția de la Muzeul Național de Artă e o chintesență a ceea ce am reușit să fac”

Interviu cu pictorul Mihai Țăruș

– Dragă Mihai Țăruș, felicitări pentru expoziția aniversară de la Muzeul Național de Artă al Moldovei! Ai creat, prin lucrările tale, un spațiu al sărbătorii, al luminii, ai oferit bucurie pentru ochi și suflete, ai adus un omagiu Culorii. Ai gândit îndelung structura expoziției sau ți-ai ascultat intuiția? Ai îmbinat spontaneitatea cu precizia?

Mulțumesc. Expoziția a fost gândită îndelung. S-a ajuns la această formulă după multe îndoieli. Denumirea ei „Fluctuații în timp” ar fi trebuit să reflecte schimbările din creația mea în decursul anilor. Am fost mereu axat pe problemele plastice,  aveam scopul de a le însuși, dar am căutat să le aduc la propria sensibilitate. Așa m-am format ca pictor. M-am gândit că ar fi bine să prezint lucrări din ultimul timp, pentru a vedea cum arată privite în altă ambianță decât cea a atelierului. Ele ar trebui să fie o chintesență a ceea ce am reușit să fac

– Câte lucrări ai inclus în această expoziție? Se aflau toate în Chișinău ori le-ai adus pe unele de la Sankt-Petersburg?

Sunt 44 de lucrări din cele 47 aduse la muzeu pentru expoziție. Toate sunt pictate la Chișinău, în ultimii vreo șase ani. M-am gândit cum trebuie să arate  expoziția în ansamblu, cum vor dialoga lucrările între ele, cum voi putea forma o atmosferă în sală, de asta am scos 3 lucrări programate, puteau fi scoase și mai multe.

– E un vernisaj armonios, vibrația culorilor îl copleșește pe privitor, de fapt, spectatorul are senzația că aude acordurile unei simfonii. Ce lucrări simfonice îți plac? Asculți muzică atunci când pictezi sau preferi liniștea?

Uneori ascult muzică în timp ce pictez. Muzica clasică îți formează o dispoziție deosebită, intri într-o lume a sensibilităților, a stărilor sufletești. Acum câțiva ani pictam o pictură după muzica lui Jean Michel Jare „Grometry of lave”. Vroiam sa redau cât mai precis senzația pe care o aveam ascultând acea muzucă deosebită. La un moment dat, mi-am dat seama că merg pe o cale greșită. Trebuie să redau muzica culorilor, armonia formelor, așa pot reuși să fac o muzică a picturii, ci nu o ilustrație a unei piese muzicale.

– Cum obții efectul vibrației în pictură?

Prin modularea tentei de culoare și a stării launtrice.

Secvențe de la vernisajul expoziției aniversare a lui Mihai Țăruș, cu genericul „Fluctuații în timp”.

– Unele dintre tablourile expuse acum au fost premiate? Care tablouri?

A fost premiată lucrarea „Terestre, toamna”, anul trecut, la Bienala de Pictură de la Chișinău, atunci am luat premiul Centrului Cultural Vâlcea, Romania.

– Ai o dragoste definitivă pentru uleiuri? Nu folosești alte vopsele? De ce uleiuri? Dacă ar fi să lauzi uleiurile, ce cuvinte ai alege?

Uleiul îmi permite să exprim mai ușor ceea ce vreau. Fluiditate, asta ar fi caracteristica mea pentru culorile de ulei. Celelalte vopsele nu prea au aceste calități. Doar acuarela m-ar satisface, dar nu o poți folosi la mari dimensiunisi, apoi ea se teme de lumină.

– Un ciclu important din creația ta poartă genericul „Semne”. Mai descoperi și azi diferite semne (în realitate și în imaginație) cărora ai dori să le dai o formă, să le vizualizezi prin culoare?

Până nu „descopăr” un semn nou, nu fac o pictură din această serie. Dacă nu-l găsesc, trec la o altă temă. Nu e simplu. Una din lucrările expuse, intitulată „Semn total”, nu a fost pictată la începutul seriei „Semne”, ci peste vreo zece ani, ca o necesitate marcantă a acestui ciclu.

– La ce lucrezi în prezent?

La un autoportret în plastilină. Acum câțiva ani, un coleg mi-a dat câteva  negative, în care era autoportretul meu făcut în anii studenției. M-a intrigat imaginea lor, originalul nu s-a păstrat, am hotărât să încerc o reluare, căci mi-a plăcut tratarea cubistă, dar până la urmă, modificările de formă au dat un alt rezultat. Puțin a rămas din autoportret. Lucrez la el de câteva luni, modificând mereu ceva.

– Pictura îți dă acces spre metafizic? Sau te ajută să ai mereu în vizor splendoarea lumii în care trăim?

Pictura nu reflectă lumea care ne înconjoară, această lume doar ne inspiră, pictura  creează o lume nouă. Cum e această lume, spiritualizată sau nu, pictorul nu prea știe concret, e subiectiv. Mesajul însă e important, el poate fi vizualizat în pânza terminată, fără garanții de reușită. Privitorul, comentatorul poate să aiba o părere mai precisă.

– Spune-mi câteva lucruri optimiste despre vârsta de 70 de ani.

E bine că ai ajuns la această vârstă, e bine că poți lucra încă, e bine că simți un imbold creativ. Știi că n-o să mai trăiești încă 70 de ani și asta tot e bine (îmi pot permite să intru pe terenul umorului negru, nu-i așa?)…

– Până în ce dată va fi expoziția la MNAM? Care e mesajul tău pentru spectator?

Până la 4 noembire. Veniți pentru comunicare, pentru a ne bucura de pictură.

– Mulțumesc și la mulți ani!

Interviu de Irina Nechit