Exodul ne alienează

Unele persoane sunt transportate la Spitalul Clinic de Psihiatrie din Chişinău direct de la aeroport

shutterstock_121515724

Migraţia ne face să ne pierdem minţile. Ea are un impact nefast asupra majorităţii populaţiei din R. Moldova. Unele persoane sunt transportate la Spitalul Clinic de Psihiatrie din Chişinău direct de la aeroport. Acestea sunt de toate vârstele. Multe suferă de depresie. Unele femei povestesc aici despre lucrul lor în Italia, despre cum bătrânii pe care îi îngrijesc le fac viaţa un calvar, iar aici, acasă, soţii, în loc să le ajute, le fac şi mai multe probleme. Am aflat aceste lucruri în urma unei vizite la Spitalul Clinic de Psihiatrie din Chişinău.

O femeie din Teleneşti ne-a dat telefon şi ne-a spus că fratele ei, bolnav mintal, îl face să sufere pe tatăl lor, trecut de 75 de ani. Ea mi-a povestit că fratele său este acasă şi strică totul din calea sa. „A ras lutul de pe pereţi, a spart geamurile. Tata nu-l poate linişti şi îi este frică să trăiască cu el. Nimeni nu reacţionează. Am sunat la spital, iar doamna medic nu face nimic. A fost ambulanţa şi i-a făcut nişte injecţii şi atât. A doua zi, s-a apucat iar de spart lucrurile din casă”, ne-a spus femeia indignată la telefon. Ea s-a mai plâns că nu-şi poate lăsa lucrul ca să aibă grijă de fratele său sau să meargă la Chişinău, la spital, pentru că nu are bani. Medicul psihiatru din raion ne-a declarat că nu vorbeşte despre acest subiect la telefon pe motiv că nu e sigur că are la celălalt capăt al firului un reprezentant al presei. Ca să vedem cum stau lucrurile în instituţiile medicale de psihiatrie, am decis să merg la Spitalul Clinic de Psihiatrie din Chişinău.

Locurile sunt reduse la minimum

Cu acordul Ministerului Sănătăţii, am mers la Spitalul Clinic de Psihiatrie. Potrivit vicedirectorului instituţiei, Vadim Aftene, în prezent, se desfăşoară dezinstituţionalizarea şi centralizarea serviciilor de sănătate mintală, „ca acestea să fie cât mai aproape de locul de trai al pacientului”. „O persoană are nevoie de trai independent în societate şi nu vrea să fie ţinută într-un loc închis. De aceea, instituţiile medicale intenţionează să reducă la minimum numărul de locuri şi să se ocupe de cele mai grave cazuri. Acest proces se va desfăşura treptat, nu trebuie să existe frică de oamenii bolnavi mintal”, a încercat să ne liniştească medicul.

La ora actuală, există circa 350 mil. de persoane afectate de depresie pe mapamond. Un studiu arată că fiecare a zecea persoană se confruntă cu depresie. Cauzele acesteia sunt foarte variate: progresul tehnic, modul de viaţă, factorii socio-economici, migraţia, nivelul de trai, concurenţa, sentimentul de devalorizare faţă de propria persoană, de neputinţă şi pierderea potenţialului vital.

„Spitalele de psihiatrie funcţionează la fel ca odinioară, ne-a asigurat Aftene, doar că Ministerul Sănătăţii a deschis centre comunitare de sănătate mintală în localităţi şi paturi psihiatrice în spitalele raionale pentru cazurile simple. În timp ce cazurile grave sunt tratate în spitalele republicane de psihiatrie de la Bălţi, Orhei şi Chişinău.” „Însăşi practica mondială a demonstrat că ţinerea unei persoane într-o instituţie de un asemenea tip îi agravează starea de sănătate mintală, prin faptul că îl dezobişnuieşte de viaţa socială”, a menţionat medicul.

„Durata medie a unui tratament constituie aproximativ 29–30 de zile, după care pacientul trebuie să aibă o ameliorare a stării psihice. Unii pacienţi necesită tratament îndelungat. La încheierea acestuia, bolnavii, după recomandările medicilor de aici, pleacă la locul de trai, în supravegherea medicilor psihiatri din centrele comunitare.” În prezent, Spitalul Clinic de Psihiatrie din Chişinău are o capacitate de 770 de locuri, în care sunt internaţi aproximativ 700 de pacienţi.

„De obicei, relatează medicul, pacienţii sunt aduşi de rude, dar unii vin şi singuri. În cazurile de urgenţă psihiatrică, bolnavii nu trec prin veriga raională. Este vorba de persoanele care, conform legislaţiei în vigoare, pot fi internate fără consimţământul lor, bolnavi a căror stare psihică prezintă pericol pentru societate.”

„Unii pacienţi stau cu anii în spital”

Aici nu pot fi internate persoanele sănătoase din punct de vedere psihic sau la sugestia unora care le declară nebune. „Nu medicii sunt cei care apreciază pericolul social al unui individ bolnav mintal, aceasta se face după un raport de la poliţie urmat de o constatare a unei comisii medicale. Persoanele care au comis acţiuni periculoase şi care au fost declarate iresponsabile sunt supuse tratamentului prin constrângere.” „Acesta are două tipuri – obişnuit şi riguros –, în funcţie de infracţiunea săvârşită: omor, acte de huliganism etc. Aceste două subdiviziuni, cu regim închis, au câte 70 de locuri şi sunt păzite de angajaţii Ministerului Afacerilor Interne. Persoanele respective sunt examinate o dată la jumătate de an de comisiile medicale. Rapoartele medicilor sunt remise instanţelor de judecată, care decid prelungirea sau nu a tratamentului prin constrângere. Unii pacienţi stau cu anii în spital.”

Efectul nefast al migraţiei

Migraţia are un impact nefast asupra populaţiei R. Moldova. „Unii pacienţi sunt transportaţi la spital direct de la aeroport. Aceştia sunt de toate vârstele. Mulţi suferă de depresie. Unele femei povestesc despre lucrul lor în Italia, cum bătrânii pe care îi îngrijesc le fac viaţa un calvar, iar aici, acasă, soţii, în loc să le ajute, le fac probleme. Toate acestea au repercusiuni asupra aparatului psihic şi, astfel, apar stări de depresii”.
Spitalul cuprinde spaţii de agrement în care pacienţii pot privi televizorul, pot citi cărţi, juca şah, dame. Nimeni însă nu citeşte. Aici se tratează pacienţii începând cu vârsta de patru ani.

Citeşte „Est curier” şi va citi şi JURNAL de Chişinău

Am mers într-o secţie a spitalului în care erau internate femei de toate vârstele. Unul dintre medici mi-a deschis uşa încuiată a secţiei şi mi-a spus să nu am frică, pentru că oamenii de acolo sunt la tratament şi nu-mi vor face nimic. Toate uşile saloanelor erau deschise, era ora prânzului. Femeile mâncau, unele stăteau culcate. Fiind cu aparatul de fotografiat în mâini, o tânără m-a întrebat dacă sunt de la ProTV. Am intrat în discuţie cu ea. O cheamă Lucia, are 30 de ani şi este dintr-un sat din raionul Criuleni. Mi-a mărturisit că are o fetiţă de patru anişori, care stă cu sora ei. Are acum „nişte probleme cu sănătatea, dar vor trece”, mi-a spus ea optimistă.

Tânăra mi-a mai povestit că are trei profesii şi că a lucrat la Sankt Petersburg, la construcţii. Între timp, mergând pe coridor cu medicul alături, am ajuns la cantină. Femeile mâncau. Îndată ce au văzut medicul, două paciente trecute de 50 de ani, s-au apropiat de el. Una dintre ele i-a spus să-i facă ceva că nu poate nici mânca nu tocmai dormi. Medicul i-a recomandat să mai aştepte că are doar câteva zile de la internare.

Saloanele, ca şi coridorul, sunt îngrijite, am zărit câte o angajată a spitalului care se deosebesc de paciente după halatele lor albe. La ieşirea din secţie, pacienta Lucia şi-a luat rămas bun şi mi-a spus că este abonată a ziarului „Est-curier”, dar se va abona şi la JURNAL de Chişinău, după ce i-am spus de la ce redacţie sunt.

The following two tabs change content below.
Victoria Popa

Victoria Popa

Victoria Popa

Ultimele articole de Victoria Popa (vezi toate)