EXCLUSIV // „România nu a acordat orbeşte sprijin R. Moldova”

Interviu cu Excelenţa Sa, Ambasadorul României la Chişinău, Marius Lazurca

DSC_1698marius lazurca_f.nadea roscovanu

Foto: Nadea Roşcovanu

– Stimate Domnule Lazurca, Bucureştiul şi Bruxelles-ul au făcut eforturi importante pentru conexiunea energetică dintre R. Moldova şi România. Şi aici mă refer în primul rând la gazoductul Iaşi-Ungheni. Se spune că extinderea acestei conducte până la Chişinău ar conferi proiectului respectiv o pondere mai importantă din punct de vedere al securităţii energetice pentru R. Moldova. S-a făcut ceva în acest sens din 2014?

Vă confirm că gazoductul Iaşi–Ungheni, cu o porţiune de peste patruzeci de kilometri de conductă de transport al gazului care s-a construit deja, nu reprezintă decât o primă etapă a unui proiect mai amplu. De asemenea, vă confirm că, dacă ne rezumăm la această primă etapă, nu atingem potenţialul deplin al obiectivului nostru de interconectare a sistemelor de gaz din România şi R. Moldova. Astfel, ne dorim să oferim R. Moldova instrumentul de independenţă energetică de care are aceasta nevoie. De aceea, pe baza unui document interguvernamental semnat în primăvara anului 2015 între premierii Gaburici şi Ponta şi pe baza unei serii lungi de întâlniri la nivel tehnic, a unei corespondenţe consistente, România şi R. Moldova au trecut la fazele următoare ale acestui proiect. Iar ele se pot rezuma în următorii termeni. Mai întâi, România trebuie să dezvolte capacitatea de a aduce suficient de mult gaz, la o presiune suficientă, până la frontiera cu R. Moldova. Şi asta pentru că România are un deficit la nivelul de transport al gazului de pe teritoriul naţional. Acest deficit trebuie suplinit prin construcţia unui gazoduct intern în România între Gherăieşti, Oneşti şi Leţcani. Este un gazoduct care are o lungime de peste o sută de kilometri. În plus, pentru a aduce suficient gaz la frontiera cu R. Moldova la presiunea potrivită, avem nevoie să construim două staţii de comprimare. Presiunile la care circulă gazul în sistemul de transport românesc şi cel din R. Moldova sunt diferite. Presiunea din România este mai mică decât cea din R. Moldova. În consecinţă, în mod natural, gazul ar fi tentat să curgă din R. Moldova în România, dacă lucrurile rămân aşa cum sunt în momentul de faţă.
Noi trebuie să ridicăm presiunea din sistemul nostru până la frontieră, astfel încât să putem transporta gazul în condiţii de siguranţă şi în volum suficient peste frontieră.

Aşadar, este o operaţiune destul de complexă sub aspect tehnic, ingineresc şi financiar. Însă România, care are o lungă experienţă în domeniul energetic, este capabilă să facă această operaţiune în termenele cele mai sigure şi mai rapide.
În al doilea rând, pe teritoriul R. Moldova, este nevoie să prelungim gazoductul pe care l-am construit până la Ungheni, de la Ungheni până la Chişinău, unde într-adevăr se concentrează cea mai mare parte a consumatorilor domestici şi industriali. Aceste două operaţiuni – cea din România şi cea din R. Moldova – au început. Săptămâna trecută, a avut loc la Chişinău o întâlnire foarte importantă dintre, pe de o parte, reprezentanţii guvernelor noastre şi, pe de altă parte, ai instituţiilor financiare internaţionale, care ar putea finanţa acest proiect, inclusiv ai agenţilor economici care sunt implicaţi în acest proiect.
Această întâlnire ne-a confirmat că suntem în calendarul pe care l-am fixat şi că, până în 2018, vom reuşi să ducem la îndeplinire ceea ce ne-am propus.

– Excelenţă, a existat în timpul mandatului Dvs. vreun demers din partea autorităţilor de la Chişinău în ideea demarării unui proiect concret privind conexiunea reţelelor electrice din R. Moldova cu cele din România?

Sigur că au existat demersuri şi au fost cât se poate de concrete. Trebuie să fie înţeles un lucru: proiectele din domeniul energetic nu sunt numai politic sensibile, tehnic complexe, ci şi destul de neinteresante pentru presă. Nu poţi emite un comunicat de presă interesant după fiecare operaţiune tehnică sau juridică ce vizează proiectele energetice, pentru că nu va trece pragul de atenţie al presei. Aşadar, faptul că nu au existat întotdeauna informaţii publice despre demersurile Guvernului de la Chişinău în raport cu Bucureştiul sau invers, despre demersurile oficialilor de la Bucureşti faţă de Chişinău, nu înseamnă că aceste demersuri nu au existat. Aceste proiecte sunt, repet, foarte complexe.

Fără o comunicare şi fără demersuri continue ele nu avansează. Există o întreagă infrastructură juridică ce a trebuit să fie creată, fiindcă nu poţi lua decizia politică de a construi un gazoduct fără să construieşti un temei juridic. Aşadar, vă pot confirma că nu am avut niciodată sentimentul că guvernele de la Chişinău ar fi fost pasive sau ar fi sabotat proiectele de interconectare energetică cu România.

– Să înţeleg că interconectarea reţelelor electrice ale R. Moldova şi ale României întârzie din cauza acestei complexităţi?… Insist pe acest subiect deoarece Chişinăul vorbeşte atât de frecvent despre diversificarea importului de energie electrică, însă nu se profilează nimic tangibil de atâţia ani. În plus, el continuă să finanţeze indirect regimul separatist de la Tiraspol, ceea ce este, în opinia mea, dureros.

Faptul că această situaţie este alarmantă explică demersurile de la Chişinău şi de la Bucureşti în vederea soluţionării acesteia. Repet, complexitatea proiectului este una dintre explicaţiile pe care, în mod natural, le-aş putea da pentru faptul că nu s-a avansat suficient de mult şi de repede în acest sens.

– De ceva vreme, unii observatori politici, inclusiv din România, menţionează că Bucureştiul nu are un plan coerent pentru R. Moldova în afară de cel al Bruxelles-ului. Ce credeţi despre această apreciere?

Eu sunt foarte surprins întotdeauna când aud această teorie, şi anume că România nu s-a învrednicit să creeze o strategie sau un demers coerent pentru R. Moldova în ciuda faptului că tot ceea ce facem noi este public şi că, în ultimii ani, am acumulat dovezi concludente despre faptul că nu acţionăm haotic. Faptul că vorbim astăzi despre asumarea obiectivului de atingere de către R. Moldova a independenţei energetice nu mi pare că este un obiectiv ales la întâmplare. Faptul că în 2014 România a fost principalul donator pentru R. Moldova, cu peste 70 de milioane de dolari, vi se pare că este o întâmplare sau, dimpotrivă, rodul unei concepţii de politică externă care cuprinde şi această dimensiune asistenţială?

Faptul că suntem mai activi în UTA Gagauz-Yeri, că am deschis un Centru de Informare al României, că avem relaţii cordiale cu noua conducere executivă, cu Adunarea Populară de acolo, vi se pare rodul unei întâmplări sau al unei coerente gândiri de politică externă? Aşadar, e surprinzător că, în ciuda tuturor argumentelor care ar putea fi evocate, care sunt de natură publică, mitul că România bântuie năucă prin R. Moldova legată la ochi, împiedicându-se la tot pasul, continuă să persiste.

– Autorităţile române au condiţionat în ultima vreme asistenţa financiară pentru R. Moldova de acţiuni concrete din partea celei din urmă. De ce până acum nu s-a procedat de aceeaşi manieră?

Mai întâi de toate, nu sunt de acord că România a acordat orbeşte sprijin R. Moldova. Şi aceasta pentru că, pur şi simplu, nu ne permite legislaţia. În primul rând, nu ştiu cum stau lucrurile în R. Moldova, dar în România, Curtea de Conturi este o instituţie de care toţi ordonatorii publici se tem şi pe care toţi o tratează cu multă grijă. Prin urmare, atunci când e vorba de cheltuirea banilor publici, toate instituţiile româneşti procedează cu multă atenţie.
În al doilea rând, al doilea motiv pe care vi l-aş da este că, întotdeauna, fără excepţie, începând cu 2009, acţiunea noastră a fost orientată de obiectivul reformelor şi modernizării R. Moldova. Bucureştiul nu a fost niciodată stimulat doar de ataşamentul istoric, cultural, spiritual pe care orice român îl simte faţă de R. Moldova.
Întotdeauna am fost animaţi de obiectivul ca R. Moldova să se reformeze gradual, să se modernizeze, să încheie această tranziţie, care este atât de dificilă, de la statutul de stat ex-sovietic la un statut deplin de stat european. Aceasta a fost viziunea noastră, care nu s-a schimbat cu nimic faţă de R. Moldova.

Trebuie să recunosc faptul că ceva totuşi s-a schimbat şi aici vă dau oarecum dreptate, fie şi parţial, şi anume că noi nu putem să nu plecăm urechea la vocea societăţii civile, care este în bună măsură o expresie legitimă a societăţii.

Aşadar, luăm foarte în serios ceea ce solicită societatea civilă. Prin urmare, am hotărât că este momentul să creăm un tip de relaţie mai exigentă cu Guvernul de la Chişinău, deoarece credem că acest guvern are cu adevărat nevoie de acest tip de asistenţă din partea României şi din partea altor parteneri importanţi pe care îi are R. Moldova. Şi aici nu vorbesc în numele României, ci pot chiar să afirm că viziunea noastră a fost foarte bine primită de Chişinău.
Cred că societatea civilă şi-a găsit un rol important de „câine de pază” al activităţii guvernamentale, de instanţă tehnică şi morală, care monitorizează activitatea guvernului. Aşadar, pentru a rezuma răspunsul meu, am oferit întotdeauna condiţionat, potrivit principiului general european more and more, asistenţa noastră. De data aceasta, lucrurile au dobândit uşor un alt ton din cauza că R. Moldova traversează o criză momentană şi datorită faptului că vocea societăţii a ajuns şi până la Bucureşti şi nu puteam să o ignorăm.

– Excelenţă, Vă mulţumim pentru interviu!

Interviu realizat de Ilie Gulca

The following two tabs change content below.
Ilie Gulca

Ilie Gulca