Ex ungue leonem // NEGRU

Acum un an, într-o după-amiază, mergeam împreună pe Vlaicu Pârcălab, la vale, venind de la Radio Vocea Basarabiei spre redacţia JURNALULUI de Chişinău, când Petru Bogatu îmi spuse, ca printre altele, că scrie un roman, un roman poliţist. Nu m-a surprins. Intuiam, presupuneam că scrie ceva. Ex ungue cognosco leonem, afirmau latinii. După gheară îl recunoşti pe leu. Interesul, observaţiile lui Petru Bogatu despre literatură, cărţi, scriitori, viaţa literară trădează „gheara” unui profesionist. Oricine îi citeşte comentariile de marţi şi de vineri din JURNAL de Chişinău poate observa că haina acestora este strâmtă pentru el, şi ca stil, ca limbaj, şi ca mod de reflectare a procesului politic. Unele texte ale sale publicate pe parcursul anilor depăşeau vizibil marginile jurnalismului, fiind incursiuni îndrăzneţe pe teritoriul artisticului, al ficţiunii. Aşa că am avut în acea zi satisfacţia unui Sherlock Holmes care a dedus corect ocupaţia doctorului Watson.

Întrebarea era de ce un roman poliţist? Impulsul i-a venit, îmi explică Petru, după citirea unui interviu în care se vorbea despre lipsa pe piaţa cărţilor din RM a literaturii „de consum” în limba română. Cauzele sunt două: scriitorii locali nu practică genul poliţist, iar editurile de peste Prut nu se grăbesc să vină cu literatură de acest fel. Acum, parcurgând romanul, pot să pariez că l-a gândit mai înainte, interviul oferindu-i prilejul unei „justificări” post-factum sau întărindu-l într-o intenţie mai veche. De ce cred asta? Fiindcă textul său demonstrează nu numai o imaginaţie debordantă, fluidă, nu numai un talent viguros, vivace, dar şi o excelentă cunoaştere a tehnicii de scriere a lucrărilor de acest gen. Înainte de a păşi pe urmele lui John de Carre, Umberto Eco, pe care i-a pus pe lista modelelor de referinţă, Petru se vede nevoit probabil să menajeze nişte prejudecăţi, nişte atitudini provinciale, anacronice faţă de literatura despre detectivi şi spioni, căutând o motivaţie extraliterară pentru gustul său scriitoricesc. E de înţeles de ce o face.

În linii generale, trama cărţii sale – „Funia împletită în trei”, care va ieşi de sub tipar săptămâna viitoare, se suprapune peste intriga spectacolului politic de la noi. În timp ce puterea şi opoziţia din RM se bat între ele, o a treia forţă, nevăzută, sprijinită din exterior, se pregăteşte să preia cârma statului, organizând acţiuni subversive, încercând o destabilizare de proporţii: un activist al unei mişcări proruseşti este asasinat, o autobasculantă explodează la poarta Ambasadei Ruse, în momentul în care la intrare se afla un grup de profesori de limba rusă… Moscova cere explicaţii, iar la Bucureşti, la Washington, serviciile secrete, îngrijorate, încearcă să descifreze sensul acestor diversiuni. Un agent secret american de origine română, Robert Maler, vine la faţa locului… Subiectul captivant este elaborat cu rigurozitate şi încărcat cu efecte dramatice pentru a te acapara de la prima pagină, misterul şi suspansul introduse meşteşugit îţi taie respiraţia, stilul clar, limbajul plastic, accesibil, nu îngreunează, ci stimulează lectura.

Autorul se aventurează curajos într-un domeniu care la noi comportă şi unele riscuri specifice, ale unei percepţii deformate de mulţi ani de propaganda sovietică. Deoarece acţiunea romanului se desfăşoară în zilele noastre, existând unele detalii recognoscibile ale realităţii, cititorul nostru va trebui să depună un efort ca să evite căderea în cursa interpretării ideologice, (geo)politice, în detrimentul celei literare. Realitatea în cazul dat nu este decât un ingredient al ficţiunii, este sarea şi piperul menite să stimuleze gustul, farmecul, fascinaţia lecturii.

Fiindcă, după cum se vede, nimic din ceea ce este omenesc nu le este străin agenţilor secreţi, cartea nu e lipsită şi de un filon romantic. Din intriga şi misterul „părţii nevăzute a lumii văzute”, din iubirea, credinţa, sacrificiul şi solidaritatea umană descrise în roman se naşte o metaforă eternă pentru viaţa de zi cu zi a cititorului – funia împletită în trei nu se rupe uşor, cum grăit-a Ecleziastul.

Nicolae Negru

The following two tabs change content below.
Nicolae Negru

Nicolae Negru

Nicolae Negru

Ultimele articole de Nicolae Negru (vezi toate)