„Evroremont” la Cetatea lui Ştefan

Militarii ruşi interzic accesul în toată Cetatea Tighina

Faimoasa Cetate Tighina, aflată în custodia autorităţilor separatiste, e una dintre cele mai bine păstrate cetăţi medievale din Europa de Sud-Est. Totuşi, aceasta necesită conservare urgentă, conform normelor UNESCO. Sub pretextul unor restaurări esenţiale, aceasta e transformată într-un şantier banal de construcţii, la care lucrează muncitori localnici. Savanţi din Chişinău sunt îngrijoraţi de modificările arhitecturale apărute.

Decretul lui Smirnov, pentru eternizarea memoriei militarilor ruşi

După două decenii de regim închis, utilizat ca bază militară sută la sută, abia din aprilie 2010, o parte din suprafaţa monumentului a fost deschis spre vizitare. Conform unui decret cu privire la reabilitarea şi crearea complexului istorico-militar „Cetatea Bender”, din 21 mai 2007, semnat de Igor Smirnov, fortăreaţa se află în custodia autoproclamatelor ministere de interne, apărării, comitetului vamal, dar şi autorităţilor locale. Documentul a fost emis, în vederea redării imaginii autentice istorice a Cetăţii Bender şi eternizării memoriei militarilor ruşi căzuţi sub ziduri şi prevede un plan de lucrări de restaurare, construcţii şi amenajare a fortăreţei.

Deschiderea cetăţii a stârnit entuziasm general. Monumentul e admirat în prezent de savanţi, turişti de pe ambele maluri ale Nistrului, chiar şi din afară, iar pentru tinerii însurăţei a devenit cel mai romantic loc. Precum a prevăzut planul conducătorilor secesionişti, în incintă a fost deschis un muzeu cu statut militar, mesajele căruia au profunde conotaţii imperiale ruseşti.

Zidurile vechii cetăţi moldoveneşti au fost „împodobite” cu busturile unor comandanţi ruşi cuceritori – Suvorov, Raevski, Rumeanțev etc. Cea mai mare surpriză constituie sculptura baronului de Münchhausen, devenită aproape simbolică pentru Tighina. E cunoscut, în principal, ca personaj literar. A fost înrolat în armata rusă la finele secolului al XVIII-lea şi a participat la o campanie fără succes de cucerire a Cetăţii Tighina. N-a stat nicio zi în ea.

Diplomaţi europeni au descins la cetatea de pe Nistru

După distrugerea unuia dintre ultimele simboluri naţionale din oraşul de pe Nistru – Cimitirul Eroilor Români „General Dragalina”, transformat în memorial al gloriei ruse şi sovietice, ne-a mai rămas cetatea, care mai poate fi salvată doar cu sprijin european, pentru a fi introdus ulterior în circuitul turistic internaţional.

A devenit subiect de interes chiar şi pentru unii ambasadori europeni acreditaţi în RM. Semnificativ e faptul că miniştrii de Externe ai Suediei şi Poloniei, aflaţi într-o recentă vizită oficială la Chişinău, au fost să admire Cetatea Tighina. Diplomaţii europeni ne inspiră puţin optimism în ceea ce priveşte viitorul acestui monument, ce necesită conservare şi restaurare profesionistă, conform normelor UNESCO. Îndemnăm pe această cale oficialii UE să favorizeze crearea unei echipe internaţionale de experţi, care ar efectua studii multidisciplinare pe teritoriul fortăreţei, în vederea salvării acesteia de la dărâmare.

Unicul monument valoros din regiunea transnistreană rămas

Cetatea Tighina a fost una dintre cele mai puternice în contextul salbei de fortăreţe de pe Nistru – Cetatea Albă, Cetatea Soroca şi Cetatea Hotin. O parte dintre cercetători presupun că istoria ei îşi are începuturile încă din timpurile străvechi, prin secolul al XII-lea nişte negustori genovezi ar fi întemeiat acolo un punct comercial de schimb cu ţările străine. Cetatea Tighina a fost menţionată pentru prima dată în diploma domnitorului Alexandru cel Bun în 1408. Ca cetate de frontieră s-a dezvoltat în timpul domniei lui Ştefan cel Mare şi a lui Petru Rareş.

Conform unor surse istorice, ca și Cetatea Soroca, această fortăreață a fost zidită în piatră pe timpul lui Petru Rareș, fiind cucerită în 1538 de către sultanul turc Soliman Magnificul, în perioada căruia a fost reconstruită după proiectul celebrului arhitect Mimar Sinan, devenind reședință turcească, numită Bender (port). Între anii 1705 – 1707 cetatea este lărgită și modernizată sub supravegherea turcilor de către domnitorul Antioh Cantemir. În urma războaielor ruso-turcești, în 1806 cetatea a intrat în posesia autorităților imperiale rusești. În apropierea cetății, în comuna Varnița se mai păstrează urmele lagărului regelui suedez Carol al XII-lea, refigiat încoace după bătălia de la Poltava, unde s-a inaugurat un muzeu memorial.

Mimar Sinan, celebrul arhitect otoman, presupusul autor al cetăţii din piatră

Azi mai multă lume din domeniul cercetării înclină să creadă că cetatea de piatră de la Tighina a fost construită de cel mai cunoscut arhitect al Imperiului Otoman – Mimar Sinan, după modelul cetăţilor bizantine. Varianta moldovenească iniţială a fortăreţei ar fi fost o construcţie simplă din lemn, cu rol utilitar. Potrivit unor investigaţii arheologice sporadice realizate de către Ion Hâncu în anii `70 ai secolului trecut, au fost găsite fragmente ale unei cetăţi din lemn. Cercetătorii chişinăuieni solicită studii multidisciplinare, întâi de toate, investigaţii arheologice de amploare în incinta monumentului, pentru a putea răspunde cu certitudine la aceste întrebări.

În situaţia în care încă nu deţinem controlul asupra cetăţii, ne putem încrede în rezistenţa presupusei construcţii geniale a lui Mimar Sinan, autorul celebrelor moschei din perioada otomană, în special a „mamei” tuturor construcţiilor islamice – „Suleymaniye Mosque”. În testamentele sale, marele arhitect şi-a asigurat urmaşii că, „atunci când va fi sfârşitul lumii şi munţii se vor întoarce cu „rădăcinile” în sus, moscheia va rămâne neclintită…”

„Vrem ca lucrările asupra monumentului să fie publice”

Precum spuneam, Cetatea Tighina s-a păstrat cu mult mai bine decât alte cetăţi, cele bastionate de pe Dunăre n-au ajuns până în zilele noastre. Conform tratatelor de pace dintre ruşi şi otomani, au fost aruncate în aer. Cetatea bastionată de la Cetatea Albă, de asemenea, a fost demantelată. Au avut noroc doar cetăţile Tighina şi Hotin, rămase cu fortificaţii bastionate, care au o valoare extraordinară pentru specialişti, în vederea studierii arhitecturii defensive, armamentului şi arheologiei. De aceea, specialiştii aşteaptă cu nerăbdare accesul pe întreaga suprafaţă a cetăţii.

„Vrem ca lucrările asupra monumentului să fie făcute publice. Suntem bucuroşi că „inima” cetăţii funcţionează pentru vizitatori, fiind un câştig pentru toată lumea. Apreciem şi entuziasmul angajaţilor muzeului de acolo, curajul de a riposta militarilor, care nu permit accesul pe toată suprafaţa cetăţii. Ne bucură faptul că participă la conferinţe de profil şi sunt deschişi comunicării. Dar, ne deranjează reparaţiile şi reconstrucţiile rapide din cetate, cu utilizarea unor materiale moderne, în locul unor restaurarări conform normelor ştiinţifice. O restaurare profesionistă necesită consultarea mai multor specialişti şi căutarea unor modele de epocă”, a menţionat Mariana Şlapac, membru cor. al AŞM şi presedintă a Consiliului Naţional al Monumentelor Istorice.

Nu există un proiect de restaurare de nivel internaţional

„Întâi de toate, trebuia efectuat un control arheologic al cetăţii. A mai apărut un pavaj, ce va trebui scos, problema investigaţiilor arheologice rămâne una extrem actuală pentru Cetatea Tighina. Colaboratorii muzeului sperăm să-şi convingă şefii ca să adune o echipă internaţională de arheologi şi restauratori. Am observat că pe turnuri au fost instalate acoperişuri noi, elemente străine monumente. La reconstrucţia turnului de acces se lucra ca la o construcţie banală din zonă. Aici ar trebui o atitudine mai grijulie. Noi, specialiştii de la AŞM şi Muzeul Naţional de Istorie şi Arheologie, avem toată deschiderea pentru cooperare, dar suntem doar la etapa bunelor intenţii”, observă doamna academician.

Sergius Ciocanu, șeful Direcției patrimoniu a Ministerului Culturii al Republicii Moldova: „Lucrarile de intervenţie asupra acestui monument exceptional de istorie si cultură sunt efectuate fără un proiect de restaurare elaborat la nivelul cerinţelor europene şi internaţionale în domeniu. Am în vedere, un proiect elaborat de arhitecţi şi ingineri-structurişti specializaţi în restaurare/conservare, cu experienţă practică în restaurarea fortificaţiilor medievale.

A doua problemă sesizată la lucrările de construcţie în cadrul cetăţii este că sunt utilizati muncitori nespecializaţi în restaurare. Dar este cunoscută importanţa capitală a acestui aspect! Chiar dacă proiectul de restaurare este realizat impecabil, fiind aplicat în practică de diriginţi de şantier şi de muncitori fără cunoştinţe practice în domeniul restaurării – lucrările de restaurare vor fi compromise. Astfel, e stringent necesară elaborarea unui proiect de restaurare a cetăţii, conform rigorilor internaţionale, precum şi atragerea unor firme specializate, cu experienţă în domeniul restaurării cetăţilor”.

„În numele salvării fortăreţei, să uităm de contradicţii”

„În RM deocamdata nu avem proiectanţi şi nici firme de construcţie cu experienţă în restaurarea cetăţilor de zid medievale. Aceasta a fost, spre exemplu, cauza de bază că la proiectarea restaurării Cetăţii Soroca (în cadrul unui proiect european transfrontalier, care prevede şi restaurarea cetăţilor Suceava (România), Soroca (RM) şi Hotin (Ucraina)) a fost atrasă o firmă de proiectare în domeniul restaurării din România, cu o bogată experienţă în domeniul cetăţilor şi încadrată cu specialişti-restauratori (arhitecţi şi ingineri) remarcabili”, a spus Sergius Ciocanu.

„În numele salvării acestui monument, poate ar fi cazul să uităm de existenţa unor anumite contradicţii? Să fim alături de colegii noştri din muzeul Cetăţii Tighina şi să le oferim documentarea necesară. Una dintre punţile de legătură cu zona transnistreană ar trebui să o facă savanţii”, îndeamnă Mariana Şlapac.

Când ne apropiem de ultimele bastioane ale demnităţii strămoşilor noştri, pe care acum nu le mai putem apăra cât ar trebui, să ne amintim de remarca poetului pătimirii noastre, Octavian Goga: “Ridicate la Hotin, Soroca, Tighina şi Cetatea Albă, cu scopul de a sluji, ca dig, împotriva revărsării tătarilor, aces¬te ziduri de un pitoresc remarcabil se oglindesc, tăcute, în apa Nistrului, înăl¬ţân¬du-şi jghea¬burile ca nişte pumni strânşi ai Europei.” (Octavian Goga)

Angelina OLARU

Foto: http://www.bendery-fortress.com/, Cahuleanu

Legende:

1. Cetatea, vedere generală

2. Construcţii şi reparaţii inadmisibile pe monument

3. Aleea comandanţilor ruşi cuceritori

 

The following two tabs change content below.