Evenimentul anului, care va rămâne în istorie

Lilian Negură

Lilian Negură

Acum câteva zile, președintele Curții Constituționale a RM, Alexandru Tănase, a dat publicității partea motivantă a hotărârii CC din 5 decembrie cu privire la interpretarea articolului 13 din Constituție. Cei care s-au bucurat de această decizie, pe care au numit-o pe bună dreptate istorică, au apreciat faptul că ea permite utilizarea legală a denumirii de limbă română pentru limba de stat din RM. Într-adevăr, această decizie vine cu o soluție neașteptată a problemei care frământă de câteva decenii societatea moldovenească. Valoarea istorică a deciziei nu reiese însă doar din rezolvarea problemei denumirii limbii. Ceea ce constituie cu adevărat elementul ei central este că CC clarifică valorile care stau la baza formării Republicii Moldova ca stat independent.

Legitimitatea hotărârii CC

Trebuie remarcată pentru început autoritatea instituției care a emis hotărârea și a procedurii prin care ea a fost adoptată. CC este unica autoritate a statului care poate invalida sau abroga legi sau decizii ale Parlamentului, Guvernului sau Președintelui. Deciziile sale sunt definitive și nu pot fi supuse niciunei căi de atac. Pe lângă autoritatea incontestabilă a instituției care a emis hotărârea, la elaborarea ei au fost consultate și celelalte instituții importante de stat, cum ar fi Președinția, Parlamentul și Guvernul. Acest lucru a conferit legitimitate politică deciziei, chiar dacă doar Președinția a folosit dreptul de a emite o opinie în această privință. Academia de Științe a fost și ea consultată, opinia comunității științifice acordând hotărârii CC și legitimitate științifică. Astfel, hotărârea CC are autoritatea supremă legală, politică și științifică pentru a produce efecte imediate, profunde și de durată asupra statului, dar și a societății.

Valorile părinților fondatori și sensul inițial al independenței

CC prezintă în documentul de motivare a hotărârii reperele istorice care au stat la baza constituirii RM ca stat independent, dar și evenimentele care au stat la originea problemei denumirii limbii de stat în RM. Acest lucru a permis clarificarea surselor problemei. Din aceste evenimente se poate deduce că problema limbii a fost o miză centrală a luptei pentru independența RM și că părinții fondatori ai RM care au redactat Declarația de Independență împărtășeau viziunea că limba de stat se numește limba română. Din prezentarea contextului istoric se poate observa de asemenea că denumirea de limba moldovenească a fost introdusă și promovată de autoritățile URSS de la care s-a desprins RM. Astfel, forțele care promovau denumirea de limbă moldovenească militau în perioada anilor 1989-1991 contra independenței RM. În acest mod se poate deduce că limba română a fost o valoare identitară centrală care a stat la baza independenței RM de URSS și care a făcut posibilă apariția acestui stat.

Natura constituțională a Declarației de Independență

Esența juridică a problemei care a stat la originea hotărârii CC constă în contradicția dintre două acte fundamentale ale RM – Declarația de Independență, unde limba de stat este numită limbă română, și Constituția RM, unde în articolul 13 limba de stat este numită limbă moldovenească. Curtea a decis că această contradicție poate fi rezolvată prin identificarea ierarhiei dintre ele. Așa cum Constituția este legea fundamentală a statului, s-ar părea că interpretarea corectă a ierarhiei ar fi supremația Constituției asupra tuturor celorlalte acte, inclusiv asupra Declarației de Independență. Curtea însă a demonstrat în baza mai multor metode de interpretare că Declarația de Independență este documentul juridic care „a proclamat valorile constituționale ale noului stat independent, din care derivă legitimitatea puterii celor care guvernează Republica Moldova”.

Așa cum Declarația de Independență este „certificatul de naștere” al Republicii Moldova, deci nu poate fi modificată sau corectată, nici măcar prin referendum, ea nu poate fi supusă unui examen de constituționalitate. Este logic absurd să amendezi Declarația de Independență pentru că ea nu corespunde unei Constituții care a fost elaborată datorită acestui act fondator al statului. Astfel CC, studiind și experiența altor țări (Germania, Franța, Irlanda, Estonia, Letonia etc.), asimilează Declarația de Independență Preambulului Constituției, care este „textul constituțional primar și imuabil al blocului de constituționalitate” primând, în cazul divergențelor, în raport cu celelalte componente ale textului constituțional.

Valorile independenței și stataliștii

Prin urmare, prin această hotărâre a CC, valorile care au stat la baza statului RM au fost repuse în drepturile lor inițiale și, astfel, s-a oprit procesul de erodare a independenței prin îndepărtarea procesului legiuitor de la valorile fondatoare ale statului. De acum încolo, nimeni nu va mai putea să conteste aceste valori fără a contesta existența însăși a statului! Astfel, utilizarea numelui de statalist pentru cei care sunt împotriva valorilor identitare care au stat la baza independenței RM și care sunt expres formulate în Declarația de Independență nu mai are nicio logică.

Decizia este istorică!

Anume această repunere în drept a valorilor care au stat la baza independenței RM conferă un rol cu adevărat istoric hotărârii din 5 decembrie 2013 a CC, și nu doar faptul că limba română va putea fi considerată limbă de stat în RM. Efectele ei sunt complexe și profunde asupra traiectoriei pe care o va lua dezvoltarea RM ca stat. Este însă extrem de important ca această decizie să fie obiectul unei analize competente în mass-media pentru ca efectele acestei hotărâri cu adevărat istorice a CC să ajungă a fi conștientizate și de întreaga populație a țării.

The following two tabs change content below.
Lilian Negură

Lilian Negură

Lilian Negură

Ultimele articole de Lilian Negură (vezi toate)