Eveniment istoric sau minune? // Scrisorile lui Buraga

Ieri am discutat iarăşi despre alegerea preşedintelui judeţean. A fost un eveniment istoric ori a fost o minune? Unii spuneau că a fost un eveniment istoric, căci a durat doi ani şi jumătate procesul alegerii, ceea ce este un record mondial, alţii spuneau că a fost o minune, un miracol existenţial, căci dacă depindea doar de politicienii noştri preşedintele nu avea să fie ales niciodată. Dacă depindea numai de Lupu, Ghimpu, Filat şi Dodon, rămâneam fără preşedinte până la o nouă răpire a  Europei, spuse moş Dumitru. Alianţa şi-a bătut joc de comuniştii virgini, inocenţi, de ce au trebuit să schimbe ora votării de la 15 la 8? Cine să se trezească aşa de devreme? Pe mine mă nelinişteşte soarta amară a PCRM, spuse Colesovnazadov. Bravo Lupu! I-a păcălit pe căpcăunii leninişti. Când s-au adunat, preşedintele suveran era deja ales. Trenul s-a dus! – râse sanitara Vera. Are dreptate Dodon: Voronin trebuie să-şi demită consilierii somnoroşi. El trebuie să se demită pe sine însuşi – remarcă Scurtoi. N-are ce se băga trădătorul Dodon în politica înţeleaptă a partidului nostru! Noi avem program şi comitet central care hotărăşte! – strigă Colesovnazadov. Ori comuniştii recunosc preşedintele şi se întorc în parlament, ori nu-l recunosc şi fac revoluţie progresistă, spuse Cozonac. Dar nu intri de două ori în apa aceluiaşi râu, conchise el sceptic. Şi abătu discuţia spre tema naturii, a primăverii care vine cu iarbă verde, cu floricele pe câmpii, cu ciocârlii pierdute-n nori, cu miei zburdând pe toloacă, pregătindu-se de sacrificiul pascal…

Acuma stau şi mă gândesc ce e mai bine pentru comunişti? Să recunoască sau să nu recunoască preşedintele? Pe de o parte, ar fi bine să-l recunoască preşedintele, altfel vor trebui să se autodizolve, pe de altă parte, ar fi mai bine să nu-l recunoască, şi poate aşa vor ajunge să fie interzişi.

Al vostru catalan, persival, volframfonzenbah, Ion Buraga

 

 

The following two tabs change content below.
Ion Buraga

Ion Buraga