Evadare pe Elba

Condamnată în R. Moldova, o moldoveancă a fugit în Italia, pe Elba, unde a fost întâmpinată „cu braţele deschise”

O femeie din Republica Moldova, condamnată la şapte ani de închisoare, speriată de lipsa de perspectivă ce i se aşternea în faţă, s-a refugiat pe insula Elba, Italia, locul primului exil al lui Napoleon. Lucia Proca, originară din Sofia, Drochia, locuieşte de şapte ani în Italia. Acum un an, cazul ei a fost reexaminat de autorităţile ţării gazdă, care, până la urmă, au depistat că femeia este anunţată în urmărire internaţională. Poliţia i-a bătut la uşă, iar după câteva zile de detenţie în izolatorul de detenţie preventivă din Florenţa, femeia a fost eliberată.

În urma reexaminării cazului, organele de drept din Italia au refuzat s-o extrădeze. Totuşi Lucia îşi doreşte mult să revină la baştină ca s-o vadă măcar încă o dată pe mama ei, Alexandra, în vârstă de 80 de ani. Şi bătrâna începe să lăcrimeze la gândul că ar putea să nu-şi mai vadă fiica. Imediat însă ce ar călca în RM, ori în altă ţară, femeia riscă să fie reţinută.

Lucia Proca a lucrat timp de mai mulţi ani contabilă la întreprinderea „Red Nord” din Bălţi. La începutul anilor 2000, organele de control au depistat scheme frauduloase de încheiere a unor contracte cu o companie de asigurări, în urma cărora statul a fost prejudiciat de circa 250 de mii de lei.

Deşi erau implicaţi mai mulţi funcţionari, toată vina a căzut pe contabilă. Femeia şi-a vândut apartamentul şi a întors banii în haznaua statului imediat ce a fost deschis dosarul penal pe numele ei. „Schema era aplicată la foarte mulţi agenţi economici din Bălţi, însă numai la întreprinderea unde lucram au fost făcute verificări şi, în pofida faptului că am întors banii, am fost condamnată la ani grei de închisoare”, spune Lucia.

Încătuşată în sala de judecată

În aşteptarea verdictului organelor de drept, femeia şi-a dat demisia şi s-a angajat la o altă firmă. Fusese asigurată de procuror că judecata va ţine cont de circumstanţele atenuante: a restituit valoarea prejudiciului material şi, fiind divorţată, are o fiică minoră la întreţinere. Se aştepta la cel mult o pedeapsă ispăşită cu termen condiţionat şi o amendă.

„Pe 10 decembrie 2004, la prânz, am mers să audiez sentinţa primei instanţe. N-am spus nimănui de la noul loc de muncă unde plec, nu mi-am luat geanta şi nici măcar telefonul mobil cu mine, atât eram de încrezută că voi reveni”, spune femeia.

În sala de judecată a avut o stare de şoc. Instanţa o condamnase la şapte ani privaţiune de libertate. „Am simţit o fierbinţeală care mi-a săgetat inima. Probele au fost prezentate selectiv şi doar cele care mă incriminau. Rapoartele de expertiză au fost efectuate de pe copiile contractelor de asigurare, şi nu de pe cele originale, ceea ce e contrar legislaţiei R. Moldova.

Astfel, mi-au fost atribuite şi semnături pe care eu nu le-am făcut”, spune Lucia. A fost arestată direct în sala de judecată. Seara târziu a fost închisă în izolatorul de detenţie preventivă din Bălţi unde mai erau încă şase deţinute. Nu se putea opri din plâns în timp ce celelalte deţinute încercau să afle de ce a ajuns acolo. Au încurajat-o că „nu-i straşnic” ori majoritatea celor din cameră erau reţinute pentru omor.

„Una povestea că şi-a ucis bărbatul, alta – vecinul. Fumau intens, eu nu suport fumul de ţigară. M-am îngrozit, mult timp nici nu puteam adormi. Închisorile din Republica Moldova sunt instituţii sovietice, menite, nu atât să corecteze cât să degradeze şi să umilească şi mai mult omul”.

Avocatul a atacat cu recurs decizia instanţei de fond. După două luni Lucia a fost eliberată, Curtea de Apel Bălţi, pronunţând o decizie mai blândă, cu ispăşirea condiţionată a pedepsei cu un termen de probă de un an. Procurorii însă n-au fost de acord cu această decizie şi au contestat-o în instanţa superioară.

Evadarea din R. Moldova

„În una din zile mi-a venit ideea să mă sinucid, chiar luasem calea spre farmacie, unde cântăream în gând ce pastile aş putea cumpăra ca să duc la bun sfârşit planul. Până la apariţia acestor probleme, divorţasem de soţul meu cu care am o fiică de 14 ani. Traversam o pasă neagră”, spune Lucia.

În culmea disperării, femeia însă a fost iluminată de un alt gând – să-şi ia lumea în cap şi să fugă! Putea evada în Rusia, unde o mai veche cunoştinţă i-a propus un loc de muncă într-o companie, ori într-o ţară europeană.

A decis să plece în Italia, unde urma s-o întâmpine o mătuşă. Ajutată de rude, femeia a plecat pe căi ilegale în străinătate. Familia n-a ştiut timp de trei luni nimic despre ea. Iniţial, timp de o lună, pe timp de iarnă a stat la o bătrână din Ucraina. De aici, sub un alt nume, a ajuns în Italia.

„Eram timidă când am ajuns pe Elba, nu ştiam limba, dar mi-am suflecat mânecile şi mi-am zis că trebuie să iau viaţa de la capăt”, ne mai spune femeia. A spălat scări, a îngrijit bătrâni, a lucrat menajeră în casele unor familii de medici, jurişti. „Am asistat la nunta fiicei la telefon, şi la naşterea primului nepoţel, Lucian. Toate sărbătorile le-am petrecut la telefon. Discut cu mama o dată–de două ori pe săptămână”, ne mai spune Lucia.

Alexandra Mutruc: „Nu mor până nu-mi văd fiica”

„N-am ştiut nimic despre ea timp de trei luni de când plecase de acasă. Mi se făcea negru în faţa ochilor. Ea, sărmana, nu ne putea telefona nici măcar să ne spună că a ajuns cu bine”, îşi aminteşte mama Luciei, Alexandra Mutruc. „Acum, când aud un avion deasupra casei, zic poate vine Lucia, dar ea nu mai vine”, se jeluie bătrâna.

În Italia, Lucia Proca a fost reţinută la 7 ianuarie 2010. A stat două zile în izolatorul din Florenţa. Prietenii i-au angajat un avocat bun. Ulterior, o lună a stat în arest la domiciliu. Organele de drept din Italia au ţinut cont de circumstanţele atenuante şi au refuzat să o extrădeze. Azi, Lucia este liberă în Italia, însă nu şi acasă. A solicitat graţierea, dar a primit refuz. „Sunt gata să investesc o sumă consistentă într-o acţiune de caritate ori să sponsorizez activităţi în localitatea de baştină. E suma pe care am restituit-o, dar sunt gata s-o plătesc în mod repetat doar să fiu graţiată, să pot să mă întorc măcar încă o dată să-mi văd mama”, spune Lucia.

După o despărţire de mai mulţi ani, şi-a revăzut fiica în 2011.„Noi am fost la ea în vizită, atât eu, cât şi fiica Mihaela. Mama însă e bătrână, nu poate face acest lucru”, ne spune sora Luciei, Tatiana.

Rugăminte adresată lui Timofti

Pe Elba a avut noroc să întâmpine mulţi oameni buni. „Aici am întinerit. După toate greutăţile pe care le-am înfruntat, aici am avut parte de o nouă dragoste. Am lucrat mult. Nu mi-am dorit să fiu dependentă de banii ori buzunarul cuiva. Totuşi îmi doresc mult să mă întorc să-mi văd mama şi vreau să-l rog pe preşedintele RM, dacă e posibil, să ţină cont de rugămintea mea. Nu am furat de la nimeni, iar în cazul în care am greşit e omeneşte să ierţi”, ne mai spune femeia.

Uneori, Lucia îşi asociază soarta de fugar cu cea de exil a lui Napoleon. Nu regretă că a ales această cale. Dacă o alegea pe cealaltă, ar fi ieşit de curând din închisoare. „În aceşti ani, mi-am întreţinut copilul la studii în România. Am văzut oameni şi locuri minunate. Elba m-a întâmpinat cu braţele deschise. Aici am fost şi sunt fericită”, ne mai spune ea.

Svetlana COROBCEANU