Eugeniu Coşeriu la 90 de ani (I)

În primăvara anului 1988, Valentin Mândâcanu publica, în revista „Orizontul”, un text despre Eugeniu Coşeriu prin care făcea cunoscut publicului din Basarabia figura marelui lingvist. Deşi E. Coşeriu era demult afirmat pe plan internaţional ca unul dintre cei mai mari lingvişti ai lumii, iar opera sa era deja tradusă în foarte multe limbi, inclusiv în japoneză şi în rusă, în Basarabia sa natală, la acea vreme, nu se ştia aproape nimic despre toate acestea. Textul dlui V. Mândâcanu, pe lângă meritul de a fi prezentat pentru prima dată cititorilor basarabeni coordonatele biografice şi ştiinţifice ale savantului, a constituit un început de drum în cunoaşterea şi valorificarea operei lui Eugeniu Coşeriu la el acasă.

Odată cu prima vizită a savantului în august 1991 la Chişinău, imediat după declararea Independenţei Rep. Moldova, începe timid şi răzleţ cunoaşterea adevăratelor dimensiuni ale operei şi personalităţii sale, care aveau să fie percepute pas cu pas în anii care vor urma. Colocvii ştiinţifice organizate la Bălţi şi Chişinău, unele traduceri din opera sa, vizitele lui Coşeriu în Rep. Moldova au contribuit toate împreună la impunerea sa. Savantul venea de fiecare dată când era invitat cu emoţia reîntoarcerii în ţara de baştină, dar şi cu durerea problemelor noastre endemice.

Într-o celebră carte de interviuri publicată în Germania (Johannes Kabatek, Adolfo Murguía, „Die Sachen sagen, wie sie sind…”. Eugenio Coseriu im Gespräch, Gunter Narr Verlag Tübingen, 1997), în primul capitol intitulat laconic România, E. Coşeriu evocă anii copilăriei şi adolescenţei sale petrecute în Moldova de Sus, o zonă binecuvântată de Dumnezeu, care a dat culturii române nume de prim rang, cum ar fi: Mihai Eminescu, Bogdan P. Hasdeu, Nicolae Iorga, Ciprian Porumbescu ş. m. a. Precizând că şcoala românească din perioada interbelică avea un nivel excelent, făcându-se carte la cel mai înalt nivel, mărturiseşte că multe lucruri pe care el le-a învăţat la Liceul „Ion Creangă” din Bălţi, în alte ţări se studiau abia la universitate.

I. Coordonate biografice

Eugeniu Coşeriu s-a născut pe 27 iulie 1921 în Mihăileni, judeţul Bălţi (în familia lui Ioan şi a Zinaidei Coşeriu). La şcoala primară din sat l-a avut ca învăţător pe Roman Mândâcanu, un dascăl cu reale virtuţi pedagogice, de la care Coşeriu a învăţat foarte multe lucruri. La Licelul „Ion Creangă” din Bălţi unde va continua apoi, va asimila cu uşurinţă toate materiile, fiind premiantul clasei. În acei ani adolescentul Coşeriu a avut premoniţia că va deveni profesor în Germania, căci îşi semna caietele de jurnal cu „Eugeniu Coşeriu, Prof. Dr. la Universitatea din Heidelberg, Germania”. Colaborând încă din liceu la reviste de cultură ieşene, Coşeriu va opta pentru Universitatea din Iaşi, Facultatea de Litere şi Filosofie. În singurul an universitar ieşean (1939-1940), va susţine examenele din toţi cei patru ani de studii, făcând în paralel şi doi ani de drept. Fiind remarcat de profesorul de italiană, la sugestia acestuia, Coşeriu va participa la concursul pentru burse de studii în Italia. Din cele două burse oferite României, una i-a revenit lui, astfel încât în dec. 1940, puţin după cedarea Basarabiei, va pleca în Italia, la Roma.

Perioada italiană va însemna pentru tânărul Coşeriu o deschidere spre orizonturile multor culturi şi ale multor limbi, posibilitatea de a studia foarte mult şi de a se pregăti în domeniul ştiinţelor umane. La Universitatea Sapienza din Roma va studia limbi slave (cele romanice le învăţase deja la Iaşi), limbi germanice, araba, maghiara, persana, suedeza şi multe alte limbi. Primul doctorat în lingvistică îl va lua în 1944 cu calificativul maxim, după care va merge la Milano unde va studia filosofia, iar în 1949 îşi ia doctoratul şi în acest domeniu. Între timp, devine membru al Cercului de lingvistică de la Milano, unde începe să publice primele studii de specialitate La lingua di Ion Barbu (1948), Lingua e regime in Romania (1949), Glottologia e marxismo (1949) ş. a.

Dat fiind că în Italia postbelică era dificil pentru tinerii universitari, în 1951 Coşeriu va pleca în America de Sud, în Uruguyai, la Universitatea din Montevideo. Astfel, Coşeriu îşi începe cariera sa didactică prin predarea multor cursuri: introducere în lingvistică, lingvistică romanică, estetică, critică literară, istoria limbii spaniole, dialectele limbii italiene etc. Anume aici va întemeia o Şcoală de lingvistică şi va începe să publice, în spaniolă, primele sale studii, devenite foarte repede cunoscute în întreaga lume. Cel puţin două din acestea – Sistema, norma y habla (1952) şi Sincronía, diacronía e historia (1958) – au fost traduse imediat în multe limbi, deoarece propuneau soluţiile cele mai viabile la dihotomiile lui F. de Saussure (langue-parole şi sincronie vs. diacronie) şi la depăşirea crizei structuraliste care se cantonase în rigiditatea sistemului lingvistic. Pornind de la ideea lui Humboldt că limbajul este o activitate creatoare, Coşeriu interpretează distincţiile lui Saussure ca ţinând de metodologie, de descrierea limbii, şi nu de ontologie, adică de felul de-a fi al limbii. Celebra sa frază „Limba se schimbă sincronic şi se constituie diacronic” a fost preluată de manualele de lingvistică din multe ţări ale lumii.

În aceste studii deschizătoare de drum, precum şi în Determinación y entorno (1956), Creación metaforica en el lenguaje (1958) sau Forma y sustancia en el lenguaje (1957), Coşeriu propune o nouă concepţie asupra limbajului care integra realizările structuralismului, însă introducea creativitatea în limbă. Prin aceste studii magistrale, Coşeriu nu se limita la domenii înguste ale lingvisticii (fonologie, morfologie sau semantică), ci aborda temerar fundamentele conceptuale ale disciplinei. Esenţa limbajului este văzută de Coşeriu dintr-o perspectivă mult mai vastă, a înţelegerii creaţiei de cultură în general, integrând în acest scop tradiţia filosofică occidentală, începând cu Platon şi Aristotel, trecând prin Sf. Augustin, G. B. Vico, W. von Humboldt, Hegel şi ajungând la Husserl şi Heiddeger. Pe linia tradiţiei schiţate, Coşeriu va interpreta limbajul ca dimensiune primară a fiinţei umane, ca o creaţie spirituală fundamentală a sa.

Pornind de la aceste premise, nu surprinde deloc faptul că la Congresul Internaţional de Lingvistică de la Oslo (1959) Coşeriu va avea un mare succes, constatând că mulţi lingvişti din SUA, Germania, Italia, Spania etc. îi cunoşteau şi îi apreciau studiile. Din 1960 începe să fie invitat ca visiting profesor la diverse universităţi europene şi americane. Deşi merge şi în Spania, Olanda şi Portugalia, Coşeriu preferă Germania, unde predă mai întâi la Universitatea din Bonn, apoi la cea din Frankfurt, ca să se stabilească definitiv, în 1963, la Universitatea din Tübingen. Opţiunea pentru Tübingen a fost dictată de raţiuni strict personale, din considerentul că aici studiase în perioada interbelică poetul său preferat, Ion Barbu.

Anume la Universitatea din Tübingen Coşeriu se focalizează asupra lingvisticii, dezvoltând teoria sa schiţată în linii mari în epoca de la Montevideo. Fiind numit şef al Catedrei de Limbi romanice a Universităţii din Tübingen, el are posibilitatea să extindă aria de cercetare, întemeind lectorate de catalană, de română, de sardă, Catedra sa fiind prima din Germania care cuprindea în aria de predare şi de investigaţie toate limbile romanice. În acest context, limba română avea acelaşi statut ca spaniola, italiana sau franceza. Nu întâmplător, unii din discipolii săi vor alege româna ca specializare. Iată ce mărturiseşte unul din ei, Prof. Rudolf Windisch de la Universitatea din Rostock, Germania: „Noi eram foarte tineri şi nici prin gând nu ne trecea că vom forma o şcoală. Ne-am dus la Coşeriu din simplul motiv că ne dădusem seama – atât eu, cât şi colegii mei – că de la el puteam învăţa lingvistică la modul serios. Anterior cunoscuserăm şi alţi profesori de lingvistică romanică nu numai din Germania, ci şi din Franţa şi Italia. Ei bine, în comparaţie cu aceştia, E. Coşeriu de la bun început ni s-a părut cu totul excepţional”.

Eugenia BOJOGA

The following two tabs change content below.