„Eu nu sunt mama ta!”

EROARE PROFESIONALĂ // Din cauza neglijenţei personalului medical, au fost înlocuiţi doi băieţei care au crescut în familii străine

Două mame din R. Moldova au aflat abia peste 18 ani că le-au fost schimbaţi copiii. Familiile Bulimaga şi Spânu s-au dovedit a fi victime ale neglijenţei personalului de la maternitatea din Călăraşi. Până şi moderatorul celei mai de rating emisiuni din Rusia, Andrei Malahov, nu şi-a putut stăpâni emoţiile şi a vărsat o lacrimă când i-a avut ca invitaţi pe cei doi fii care şi-au văzut pentru prima dată mamele adevărate. „Cel mai greu mi-a fost să-i spun fiului meu: „Eu nu sunt mama ta”, îşi aminteşte Victoria Bulimaga, una din mame.

Maria Spânu nu va uita niciodată ziua de 22 aprilie 1992. Una din surorile medicale de la maternitatea din Călăraşi i-a adus copilul pentru a doua alăptare. „Acesta nu este băiatul meu! Eu am născut un copil cu părul negru, iar acesta este blond!”, i-am spus surorii medicale, care s-a răstit la mine şi a strigat că anume acesta este copilul meu. Am crezut-o pe cuvânt”. Pe atunci Maria Spânu nici nu-şi putea imagina ce soartă o aşteaptă. Soţul, văzând că fiul lui nu seamănă câtuşi de puţin nici cu el, nici cu maică-sa, a tot maltratat biata femeie timp de mai bine de 16 ani şi a murit cu gândul că soţia lui a născut de la un alt bărbat. După moartea soţului, Maria şi-a luat feciorul pe care l-a botezat cu numele Tudor şi a plecat în Rusia, mai departe de ochii şi gura rea a lumii.

Al cui eşti?

Pe parcursul mai multor ani Victoria Bulimaga, mamă a trei băieţi, trăia cu senzaţia că Andrei, fiul ei mai mare, nu este de fapt al ei. Toţi cei care cunoşteau familia Bulimaga din Călăraşi se tot şuşoteau pe după colţuri că unul din băieţii lor, şi anume Andrei, nu seamănă cu părinţii.

„Noi toţi suntem deschişi la piele şi la păr, dar Andrei este smolit. Inima de mamă nu m-a înşelat. Când Andruşa a împlinit 16 ani şi trebuia să-i facem buletin de identitate, am aflat că el are grupa a treia de sânge, iar eu şi soţul avem prima şi a doua. Asta înseamnă că el nu este fiul nostru”, a spus Victoria, care nici până acum nu se poate împăca cu gândul că timp de 18 ani a crescut fiul unei alte femei. Din acel moment, Victoria şi Nicolae Bulimaga, părinţii lui Andrei, au început căutările. Victoria povesteşte că se uita în ochii fiecărui copil cu speranţa că-l va regăsi pe băieţelul care cu 16 ani în urmă a fost rupt de la sânul mamei.

Tot atunci Victoria a descoperit că în documentul eliberat de Maternitatea nr. 2 din Călăraşi, cu 18 ani în urmă, este indicat că Victoria Bulimaga a născut un copil de 4,3 kg, pe când la externare el avea 3,25 kg şi era cu câţiva centimetri mai mic.

Prima întâlnire

„Eu vând pateuri la piaţă şi iată că, într-o zi, se apropie de mine un băiat de vârsta lui Andrei al meu. Era îmbrăcat tare sărac şi mi-a părut atât de chinuit. Atunci am simţit cum mi se strânge parcă inima şi primul gând care mi-a venit în cap era că acesta este fiul meu”, povesteşte Victoria. Nu în zadar se spune că inima de mamă nu se înşală, pentru ca peste un an şi jumătate de la acea întâlnire să auzim aceeaşi istorie, însă de această dată din gura unui tânăr care s-a dovedit a fi rodul dragostei dintre Victoria şi Nicolae.

„Eram la piaţa din Călăraşi. Atunci s-a apropiat de mine o femeie şi mi-a spus să mă duc la mama mea, dar mama era acasă în Redeni”, povesteşte Tudor Spânu. Este suficient să priveşti fotografiile lui Tudor Spânu şi ale Victoriei Bulimaga ca să înţelegi de ce acea femeie i-a spus băiatului să se apropie de doamna care vinde pateuri – băiatul seamănă leit cu mamă lui adevărată, adică, cu Victoria.

Cum şi-a găsit mama fiul

A trebuit să treacă aproape doi ani până la a doua întâlnire a mamei cu fiul ei adevărat. Victoria susţine că dacă nu avea unele cunoştinţe şi legături „unde trebuie” nu mai da de capăt.

„Am aflat că în aceeaşi zi cu mine a născut un băiat şi Maria Spânu. Am ridicat toate documentele de la arhivă. Am aflat că este din satul Redeni. Că, până în ultima clipă a vieţii sale, soţul ei a tot învinut-o, chiar şi o bătea fiindcă vedea că băiatul pe care îl creşteau nu este al lor. După moartea soţului, Maria şi fiul Tudor au plecat în Iakutsk, Federaţia Rusă. Am aflat numărul de telefon de acolo şi am sunat.”
O seară întreagă părinţii nu se puteau hotărî să-l sune pe Tudor şi nu puteau decide cine va vorbi cu el.

„Alo, Tudor… eu sunt tatăl tău”, după aceste cuvinte a fost o pauză lungă. Nu mă puteam opri din plâns. Mai ales că eu ştiu ce înseamnă să creşti unul la părinţi şi să afli peste ani că mai ai şi alţi fraţi pe care nu i-ai văzut niciodată.”

Tatăl a avut aceeaşi soartă

Nicolae îşi aminteşte cum pentru prima dată a aflat că nu este unicul copil la părinţi. Când avea 27 de ani, a primit o scrisoare în care scria că tatăl pe care Nicolae nu l-a văzut niciodată mai e părintele încă a trei copii.

„Acestea sunt surorile mele mai mici. Ele sunt gemene. Dar asta e sora mea mai mare care s-a născut cu vreo două săptămâni înaintea mea”, Nicolae arată cu degetul pe o poză făcută în ziua primei lui întâlniri cu surorile.

Graţie insistenţei mamei Victoriei, Tudor a aflat în sfârşit al „cui este el”. Pe fraţii mai mici, Călin şi Victor, i-a văzut pentru prima dată, la fel ca şi pe părinţii biologici, la emisiunea rusă „Pust’ govoreat”. Toţi cei prezenţi în sală, dar şi cei care au urmărit povestea la televizor au rămas impresionaţi de îmbrăţişările călduroase ale celor două mame şi ale celor doi fii. „Acum vom fi o familie mare”, spuneau toţi într-o voce. După emisiune, băieţii s-au plimbat vreo câteva ore pe străzile Moscovei.

Cum se simte mama?

„Ştiu că unica întrebare pe care i-a pus-o Tudor lui Andrei a fost: „Cum se simte mama?”. Dimineaţa, Tudor şi Maria ne-au petrecut până la gară. Sper că, la vară, fiul nostru va veni acasă. Noi îl aşteptăm.” În acest moment, a intervenit şi Nicolae: „Nu vă imaginaţi cum e să afli peste 18 ani că ai crescut un copil străin, iar fiul tău a fost nevoit să suporte toate greutăţile vieţii”, a spus Nicolae ştergându-şi lacrimile de pe obraz.

Tatăl speră că, până vor împlini băieţii 18 ani, el va reuşi să-i tragă la răspundere pe cei care se fac vinovaţi de înlocuirea copiilor în maternitate. Timp a rămas foarte puţin, la 22 aprilie Andrei şi Tudor îşi vor serba majoratul.

„Îmi pare rău că atunci, cu 18 ani în urmă, când stam pe gânduri că băiatul nu este al nostru, nu am făcut nimic. Poate că fiul meu creştea în familia lui, iar soarta Mariei, femeia care mi-a crescut băiatul, era alta, una mai fericită”, consideră Nicolae Bulimaga.

Toţi cei care au auzit istoria acestor două mame şi doi fii, se gândesc, măcar pentru o clipă: „Oare copilul pe care îl cresc este al meu?”.

The following two tabs change content below.