„Eu lupt cu mămicile tinere”

Doctorul Gheorghe Vicol atenţionează că, din cauza imprudenţei părinţilor, acelaşi copil poate ajunge de mai multe ori la spital cu arsuri şi opăriri

Şeful Secţiei Arsuri a Spitalului republican pentru copii „Emilian Coţaga”, Gheorghe Vicol, consideră că numărul mare de cazuri de arsuri şi opăriri la copii e din cauza că micuților nu le este acordată atenţia cuvenită. „La noi se tratează cele mai grele cazuri din republică şi toate cazurile din Chişinău”, a menţionat Gheorghe Vicol.

– Care sunt cele mai frecvente cauze de opăriri şi arsuri la copii?

La fiecare început de săptămână, îi întreb pe colegii mei care este cauza traumei copiilor internaţi. Astăzi, din 30 de copii, 25 sunt cu arsuri de la ceai, cafea ori ceainicul fierbinte. Activez de mai bine de 31 de ani în Secţia Arsuri şi, dacă înainte majoritatea cazurilor erau de la ţară, copiii cădeau peste plită sau în ligheanul cu apă fierbinte, acum majoritatea sunt de la oraş. Mama îşi bea cafeaua, poate e cu ţigara în gură, are şi copilul în braţe, o mişcare mai bruscă a copilului şi el se alege cu arsuri grave. Eu am probleme cu mămicile tinerele care îşi lasă copilul în pat, după arsură, când i se face perfuzia, şi se duc afară să fumeze. Eu le aduc de mână înapoi şi le arăt că copilul stă cu perfuzia, el suferă.

– Se întâmplă şi recidive?

Un copil din raionul Floreşti timp de trei ani a fost internat la noi de trei ori. Primele două dăţi suprafaţa opărită nu era prea mare şi copilul a scăpat cu viaţă, însă a treia oară a răsturnat peste el o cratiţă în care fierbeau răcituri. Să vedeţi cum mama acestuia mă implora în genunchi să-i salvez copilul, ea deja mă ştia fiindcă tratez acest copil deja a treia oară. Copilul avea mari complicaţii de la arsură şi a decedat. Şi mai sunt cazuri, mai ales la oraş.

– Cum explică părinţii accidentele?

Toţi se simt vinovaţi. Eu le spun că în SUA sunt legi care pedepsesc părinţii din cauza cărora copiii rămân mutilaţi şi invalizi pentru toată viaţa. La noi nu-i aşa o  lege. Eu îi atenţionez că e vina lor şi ei reacţionează dureros, fiindcă fiecare părinte îşi doreşte un copil sănătos, însă unii copii pot rămâne invalizi pentru toată viaţa.

– Ne-aţi spus că bucătăria şi baia sunt cele mai periculoase locuri pentru un copil, dar unde ar mai putea să-i pască pericolul de arsuri şi opăriri?

Acum am în reanimare un copil cu electrocutare, a fost adus din Râbniţa. Băiatul s-a băgat într-un transformator şi a intrat în contact cu curentul de 10 mii de volți. A suportat trei intervenţii chirurgicale. I-a fost amputată o mână aproape din umăr şi operate ambele picioare şi cealaltă mână. Are doar 10 ani şi va rămâne invalid pentru toată viaţa. Şi în condiţii casnice pot fi electrocutări. Deseori sunt lăsate fire neizolate ori aparate casnice defectate. Am avut cazuri când un copil mic a văzut un fir neizolat şi l-a luat în gură. Jumătate de limbă i-a fost arsă şi a fost afectată puternic cavitatea bucală.

– Care-s măsurile de prim ajutor?

La electrocutare copilul poate să-şi piardă cunoștința. El trebuie culcat, să i se facă respiraţie artificială şi masaj indirect al inimii şi să fie chemată cât mai repede ambulanța. Copiii cu electrocutare, chiar dacă şi-au revenit, peste câteva ore sau chiar două zile, pot suporta un stop cardiac repetat. Acum avem mai puţine cazuri, însă în anii ’90-’95 am avut o epidemie de cazuri de copii electrocutați care au rămas fără mâini şi fără picioare.

Marţi, a decedat un copil. Este primul caz timp de trei ani. Băiatul a aruncat cu benzină în foc şi i s-au aprins hăinuţele. În loc să scoată haina, el a început să fugă. A decedat nu atât de la arsuri, cât de la complicaţii. Este vorba de boala arşilor care poate dura 2-3 săptămâni sau chiar mai multe luni.

– Cât timp durează recuperarea fizică şi psihică după arsuri?

E nevoie de multă răbdare şi mulţi ani de recuperare. Au fost copii care au fost operaţi şi de 20-30 de ori. Copiii cu arsuri rămân şi cu o traumă psihică foarte mare. Vă imaginați un copil cu faţa mutilată, mâinile diformate care nu se poate acomoda în societate. Cum lucrăm noi chirurgical, aşa trebuie să lucreze cu el şi psihologul, psihiatrul, neurologul. Cândva am avut şi psiholog în secție, dar ministerul a ajuns la concluzia că nu e nevoie de asemenea specialist, noi trebuie să fim şi psihologi. Din păcate, nu avem suficient timp ca să-l acordăm pentru recuperarea psihică a acestor copii, fiindcă suntem concentrați pe recuperarea fizică. În experiența mea, am văzut diferite tragedii. Se ajunge până la tentative de suicid. Aceşti copii stau uneori câte o lună – două în spital. Chiar dacă facem toate procedurile cu anestezie, când îşi revine, copilul simte durere. Acest lucru duce la dereglări ale sistemului nervos. La externare, le recomandăm părinţilor să-şi ducă copilul la psiholog şi neurolog.

Interviu realizat de Svetlana Panţa

 

„O altă problemă este la sate, unde o bună parte din copii sunt lăsaţi pe seama bunicilor care sunt bătrâni şi au problemele lor. Mai mult de jumătate din copiii internaţi în Secţia Arsuri au părinţii plecaţi peste hotare”

The following two tabs change content below.