„Eu am arborat tricolorul”

EXCLUSIV // Un tânăr explică cum şi de ce el, împreună cu alţi câţiva băieţi, a arborat drapelul românesc pe clădirea prezidenţială

După mai bine de un an de la evenimentele din aprilie, unul dintre tinerii care au arborat tricolorul românesc pe Preşedinţie sparge tăcerea. Băiatul a accepat să acorde un interviu în exclusivitate ziarului nostru, în care ne-a povestit cum şi de ce el, împreună cu alţi câţiva băieţi, a arborat drapelul românesc pe clădirea prezidenţială. Din frică să nu fie persecutat de reprezentanţii fostei guvernări, „stegarul” a solicitat să îi păstrăm anonimatul.

De ce aţi decis să arboraţi tricolorul românesc pe Preşedinţie?

Când am intrat în clădire nu aveam această intenţie. Atunci când poliţiştii au cedat şi au permis protestatarilor să intre în Preşedinţie, am intrat şi eu din curiozitate, să văd cum arată pe dinăuntru locul de muncă al lui Voronin. Eram împreună cu alţi câţiva băieţi cu care făcusem cunoştinţă la proteste. Ne urcam pe scări la etajul doi când unuia dintre noi i-a venit ideea – „Haideţi şi-om arbora tricolorul”.

Cine a propus acest lucru?

Nu mai ţin minte. Poate chiar eu am venit cu iniţiativa. Atunci nu vedeam nimic rău în acest gest.

De unde aţi luat tricolorul şi de ce l-aţi ales anume pe cel românesc?

Mi se pare o întrebare stupidă. Am râs de fiecare dată când auzeam la televizor întrebarea „de unde a fost luat tricolorul”. În acea zi, la proteste, erau zeci de tricoloruri (şi cu stemă şi fără stemă), nu era o problemă să îl ceri de la cineva. Atunci, am luat unul la întâmplare. Ne-am gândit că acest tricolor merită să stea pe Preşedinţie pentru că sub acest tricolor au luptat strămoşii noştri până în 1989 şi după acest an, el este adevăratul drapel al nostru. Stema de stat a apărut mult mai târziu.

Cum de aţi reuşit să treceţi de forţele de ordine şi să ajungeţi pe acoperiş?

Cât am urcat pe scări nu am dat de niciun poliţist. Abia pe la etajul zece am întâlnit în bărbat care îndată ce ne-a văzut a început să se roage să nu-i facem nimic. L-am liniştit, spunându-i că nu aveam nicio intenţie rea, doar vroiam să arborăm tricolorul şi el ne-a arătat drumul spre uşa care ducea spre acoperiş. Nu e adevărat că uşa era încuiată. Acum, am văzut din imaginile de la Jurnal TV că după reparaţie, la ieşirea spre acoperiş, s-a pus o uşă de fier, atunci ea nu era.

Bărbatul despre care vorbeşti, inginerul-şef al Preşedinţiei, a declarat presei că l-aţi ameninţat?

Minciuni. Nici nu ştiam cine este până când presa a scris despre el.

El însă a declarat că cunoştea pe cineva dintre voi.

Nu ştiu. Nu am observat acest lucru. Dar nu pot exclude că se cunoştea cu cineva dintre cei cu care eram, la fel cum nu pot exclude nici că cineva dintre ei era provocator.

Arborarea tricolorului a fost folosită de către fosta guvernare drept principal argument pentru învinuirea României de organizarea unei tentative de lovitură de stat la Chişinău. De ce nu ai ieşit până acum să declari că nu este adevărat?

Nu aş fi ieşit nici acum. Am văzut ce au păţit tinerii care au ajuns pe mâinile poliţiei pentru simplul fapt că au fost la proteste. Mi-am dat seama că atâta timp cât eu voi tăcea ei mă vor lăsa în pace, pentru că le convenea să spună că provocatori din România au pus totul la cale şi nimeni să nu-i poată contrazice. Probabil de asta nici nu şi-au dat tare străduinţa să ne caute.

De ce nu vrei acum să îţi dezvălui identitatea?

Pentru că încă nu sunt sigur că schimbarea a avut loc definitiv. Suntem în preajma alegerilor anticipate. Ce mă fac dacă revin comuniştii la putere?

Ai pomenit despre provocatori. Tu de ce aveai faţa acoperită?

Încă pe 6 aprilie, când am fost la proteste, am observat că eram filmaţi de aproape de către anumite persoane suspecte. Mi-am dat seama că ar putea fi securişti, de aceea m-am gândit a doua zi să îmi acopăr faţa. E adevărat că şi provocatorii aveau feţele acoperite. I-am văzut şi eu pe 7 aprilie. Dar ei se deosebeau tare de noi şi nici nu prea intrau în contact cu restul protestatarilor. Doar ne îndemnau să aruncăm cu pietre.

Şi ai aruncat?

Dar cine nu a aruncat cu pietre în acea zi?

Interviu realizat de Mariana Raţă