„Eternitatea” rusească // De 9 mai, militarii ruşi îşi manifestă deschis prezenţa la Chişinău

De la un an la altul, ziua „Biruinţei” la Chişinău adună un număr tot mai mare de nostalgici după comunism şi URSS. Deşi veteranii celui de-al Doilea Război Mondial pot fi număraţi pe degete, la Complexul Memorial „Eternitate” din Chișinău s-au strâns zeci de mii de oameni îmbrăcaţi în uniforme militare, cu cântece „patriotice” şi cu panglica „Sfântul Gheorghe” în piept, ca să îi proslăvească pe soldații sovietici.

Nadejda Roșcovanu

Voronin Vladimir Nicolaevici, cu partidul său, nu mai strânge atâta lume cum aduna odinioară, până a fost trădat de discipolul său ajuns în fruntea statului, Dodon Igor Nicolaevici. Vreo două-trei sute de oameni, printre ei fostul preşedinte înconjurat de familia sa şi membrii partidului comuniștilor, asistă la un concert ţinut de copii în uniforme militare de epocă în faţa Centrului de Cultură „Gaudeamus”, la monumentul „Luptătorilor pentru puterea sovietică”.

Ruşii tot mai uniţi

Cântecele „Katiuşa”, „Pust vsegda budet solnţe” şi alte melodii tradiționale ale regimului comunist răsună cât să audă doar cei prezenţi. Concertul nu durează mult, fiindcă imediat se apropie coloana socialistă care vine din centru condusă de rivalul numărul unu al lui Voronin, ce a momit toată adunătura „roşie”. Majoritatea celor care îi susţin pe cei doi vorbesc ruseşte, întâlnesc rar pe cineva care să îmi răspundă în limba română. După concert, Voronin merge să depună flori la mormintele ostaşilor înhumaţi pe teritoriul memorialului din apropiere şi pleacă în grabă, evită să se întâlnească cu Dodon.

Oamenii adunaţi la memorial depun flori la focul veşnic, pe mormintele din granit şi marmură ale ostaşilor sovietici. Ajung şi la monumentul „Mama Îndurerată”, ridicat în memoria eroilor căzuţi în Războiul de pe Nistru. O femeie îmi spune în rusă: „Soţul meu, Ţurcanu Ivan Grigorevici, a decedat în războiul din 1992, pentru el am venit să aduc flori”.

O pereche de tineri, tot în rusă, îmi spun că nu ştiu ce reprezintă chipul înmărmurit al mamei înlăcrimate unde au pus florile. Trei militari moldoveni în uniforme, cu însemne Asociaţia Naţională a Veteranilor „Vulturul”, spun că atâta pot face pentru foștii lor camarazi cu care au luptat în Războiul pentru independenţa R. Moldova – să îi comemoreze şi să le aducă flori. „Mai adunăm uneori mână de la mână, fiindcă statul nu face nimic pentru veteranii de război, mergem să-i ajutăm pe colegii noştri aflaţi în dificultate”, îmi spune maiorul Valentin Hanganu despre situaţia foștilor săi camarazi.

Doi bărbaţi cu constituţie atletică îşi fac doar poze pe fundalul monumentului „Mama Îndurerată”, nu au venit cu flori. Împleticindu-și picioarele şi limba de beţi ce sunt, unul îi arată celuilalt cu degetul către un militar din depărtare şi îi spune în rusă: „Îl vezi pe colonel? Aceştia sunt ai noştri, din GRU! Bravo, băieţi!”

Militarii ruşi ca la ei acasă

Militarii în uniforme ruseşti, de fapt, sunt mulţi şi se salută unul cu altul nestingherit, ca la ei acasă. De vreo doi ani urmăresc cum ziua de 9 mai, de comemorare a veteranilor celui de-al Doilea Război Mondial, devine o sărbătoare doar a ruşilor, tot mai puţini moldoveni întâlnesc la acest eveniment de la Complexul Memorial „Eternitate”.

Claxoanele maşinilor de epocă, de data asta de producţie rusească, „Pobeda” şi „Ceaika”, răsună de sparg timpanele în fruntea mulţimii în uniforme, unindu-i pe toţi într-o isterie ca înainte de război.

„Veşnică memorie comuniştilor şi comsomoliştilor care ne-au adus biruinţa!”, „Mulţumesc bunicului pentru biruinţă!”, „Slavă lui Stalin”, „Moldova, Moldova”, „Fascismul nu va trece!”, strigă numai ruseşte, de parcă încă nu şi-au revenit de la bombardamentele războiului, încolonaţii lui Dodon, care în uniforme militare, care în tricouri imprimate cu Stalin. Dodon şi ai săi în fruntea mulţimii, printre care Farit Mihametşin şi alţi ofiţeri, zâmbesc hidos la camerele cu ochii pe ei. Cu sloganul „Fascismul nu va trece!”, preşedintele R. Moldova, Igor Dodon, îşi duce armata spre „Eternitate”.

„Războiul este o teroare”

De ziua Europei, pe 9 mai, şi la Cimitirul Eroilor Români, dispersaţi, s-au strâns unioniştii, să comemoreze ostaşii înhumaţi în acest pământ, călcaţi în picioare de regimul comunist. Deşi se adună în acest loc de vreo zece ani, sunt puţin peste o sută de oameni ce simt româneşte în jurul crucii din lemn încovoiate. Un sobor de preoţi ţine slujba pentru sufletele celor ce au zăcut zeci de ani în cimitirul uitat, fără morminte și cruci. Tricolorul e stăpân în acest loc, florile se aştern la picioarele simbolului creştinătăţii.

„Acest război sângeros a răpit viaţa a milioane de oameni. Din păcate, astăzi, unii cetăţeni, în loc să conştientizeze că războiul nu trebuie repetat, dimpotrivă, alimentează ostilitatea, agresivitatea şi dorinţa de luptă şi sânge. Îşi îmbracă copiii în haine militare şi le dau arme, antagonizează cele două tabere, pro-Est şi pro-Vest, păstrând în continuare cortina de fier, pregătiţi să izbucnească într-un nou război”, spune Vlad Bileţchi, liderul tinerilor patrioţi din ODIP adunaţi să comemoreze ostaşii înhumaţi aici.

Din păcate, crede tânărul, memoria acestor eroi este dată uitării. „Mai întâi de toate, sunt interesele politice, vin focurile de artificii şi pozele cu politicieni care ajung în fotolii moi. Adevăraţii eroi zac la pat, schilodiţi de războaie şi daţi uitării. Pentru ei, nu este timp şi nici bani, în schimb, se găsesc pentru focuri de artificii şi cântăreţi scumpi”, face o radiografie a realităţii noastre tânărul unionist.

„Trebuie explicat întregii lumi, şi Europei, şi Rusiei, că războiul este o teroare şi că trebuie evitat prin toate mijloacele posibile. Nu trebuie să căutăm învingători şi învinşi după 73 de ani. Cât vom mai sărbători asemenea victorii?! A trecut timpul, Germania nu mai este astăzi nazistă, este un stat democratic, care produce tehnologii, maşini, confort şi bunăstare, iar Rusia, din păcate, sărbătoreşte în continuare şi produce armament”, spune el.

The following two tabs change content below.
Nadea Roşcovanu

Nadea Roşcovanu